...Nu stiu ce sa spun despre mine, nu stiu daca sunt "cool" sau nu...cand eram mic am invatat sa merg pe bicicleta si de atunci pedalez incontinuu...la inceput a fost din placere, din placerea de a descoperi ceva nou mai tarziu insa a devenit o neancetata lupta pentru echilibru, pe care uneori l-am gasit...alteori insa...nu...
Am si momente cand nu mai stiu cine sunt si atunci ma reinventez din aceeasi imagine prafuita. Alteori imi este dor de mine, de cel care eram pe vremea cand mama mea imi lega cravata de pionier la gat...nu sunt un nostalgic al vremurilor acelea, al comunismului, imi e doar dor de copilaria mea care cred ca a fost destul de fericita.
Imi aduc aminte , cand eram copil si citeam noaptea sub patura cu lanterna (era ora la care trebuia sa dorm), "Cei trei muschetari"," Winnetou" sau "Semnul celor patru"...toate cartile cu aventurieri si detectivi, carti care imi place sa cred ca au avut o oarecare influenta asupra caracterului meu...si uite-asa mi-am petrecut o buna parte a copilariei mele, cealalta parte mi-am petrecut-o facand pozne ca orice copil; jucam tenis de masa pe masa din sufragerie pana spargeam abajururile de la lustra, trageam cu arcul si de regula nimeream vreun copil si dupa aceea imi luam o piatra in cap sau mergem cu bicicleta mea nou nouta Pegas de care eram tare mandru si ma claxonau toti soferii de basculante pentru ca nu eram atent si ma intorceam acasa julit si plin de sange urme pe care le mai am si astazi...ehe...amintiri placute...
Cu scoala am cam bolmojit-o si pacat ca diriginta imi spunea:" branza buna in burduf de caine", ei ce sa-i faci...mi-aduc aminte in clasa a opta la examen nu prea stiam mare lucru dar am ales liceul militar (matematica-fizica), cand a auzit proful de mate a ras doua zile, a spus ca o sa iau examenul cand o zbura porcu', si iata ca porcu a zburat si eu am intrat la liceu cu media 7 pentru ca in trei luni facusem pregatire la mate cate 8 ore pe zi si recapitulasem toata matematica incepand cu clasa aV-a, am avut profesor bun. Acolo insa am dat de fete si uite-asa dupa doi ani porcul era in cadere libera iar eu m-am intors in orasul natal Bacau la liceu seral dar nu mi-am luat diploma pentru ca am avut un accident cu masina.
Am si momente cand nu mai stiu cine sunt si atunci ma reinventez din aceeasi imagine prafuita. Alteori imi este dor de mine, de cel care eram pe vremea cand mama mea imi lega cravata de pionier la gat...nu sunt un nostalgic al vremurilor acelea, al comunismului, imi e doar dor de copilaria mea care cred ca a fost destul de fericita.
Imi aduc aminte , cand eram copil si citeam noaptea sub patura cu lanterna (era ora la care trebuia sa dorm), "Cei trei muschetari"," Winnetou" sau "Semnul celor patru"...toate cartile cu aventurieri si detectivi, carti care imi place sa cred ca au avut o oarecare influenta asupra caracterului meu...si uite-asa mi-am petrecut o buna parte a copilariei mele, cealalta parte mi-am petrecut-o facand pozne ca orice copil; jucam tenis de masa pe masa din sufragerie pana spargeam abajururile de la lustra, trageam cu arcul si de regula nimeream vreun copil si dupa aceea imi luam o piatra in cap sau mergem cu bicicleta mea nou nouta Pegas de care eram tare mandru si ma claxonau toti soferii de basculante pentru ca nu eram atent si ma intorceam acasa julit si plin de sange urme pe care le mai am si astazi...ehe...amintiri placute...
Cu scoala am cam bolmojit-o si pacat ca diriginta imi spunea:" branza buna in burduf de caine", ei ce sa-i faci...mi-aduc aminte in clasa a opta la examen nu prea stiam mare lucru dar am ales liceul militar (matematica-fizica), cand a auzit proful de mate a ras doua zile, a spus ca o sa iau examenul cand o zbura porcu', si iata ca porcu a zburat si eu am intrat la liceu cu media 7 pentru ca in trei luni facusem pregatire la mate cate 8 ore pe zi si recapitulasem toata matematica incepand cu clasa aV-a, am avut profesor bun. Acolo insa am dat de fete si uite-asa dupa doi ani porcul era in cadere libera iar eu m-am intors in orasul natal Bacau la liceu seral dar nu mi-am luat diploma pentru ca am avut un accident cu masina.
Acestea sunt insa alte amintiri pe care le port in suflet...am multe amintiri din vremea aceea si multe regrete, mai port inca in suflet cicatrici amare pe care nu le voi uita niciodata insa ma intorc uneori in timp si tresar ca o umbra fara vina si ma intreb daca amintirile mai au prezent...ma simt ca o coala alba...ce rost sa mai astern cuvinte daca metaforele s-au pierdut demult printre amintiri desprinse parca dintr-o alta viata demult trecuta...
Da...am multe amintiri...normal am 40 de ani, am o sotie pe care nu o merit si momentan locuiesc in Italia unde incerc sa supravietuiesc. Nu am copii in schimb am nepotei Milsen, Diana si Marcus pe care ii iubesc dar pe care ii vad rar pentru ca locuiesc in locatii diferite(Italia, Romania si Anglia).
Am multe pasiuni, sunt romantic imi place muzica, imi plac filmele, sunt mereu pe net, caut tot feluri de lucruri , am invatat sa lucrez cu programe de editare imagini, editare video si imi place...iar acum mi-am facut si un blog... si nu prea ma descurc... si gata ca s-a facut tarziu si am inceput sa bat campii...
va salut Adrian
Da...am multe amintiri...normal am 40 de ani, am o sotie pe care nu o merit si momentan locuiesc in Italia unde incerc sa supravietuiesc. Nu am copii in schimb am nepotei Milsen, Diana si Marcus pe care ii iubesc dar pe care ii vad rar pentru ca locuiesc in locatii diferite(Italia, Romania si Anglia).
Am multe pasiuni, sunt romantic imi place muzica, imi plac filmele, sunt mereu pe net, caut tot feluri de lucruri , am invatat sa lucrez cu programe de editare imagini, editare video si imi place...iar acum mi-am facut si un blog... si nu prea ma descurc... si gata ca s-a facut tarziu si am inceput sa bat campii...
va salut Adrian
3 comentarii:
si mai sunt o multime de lucruri pe care putina lume le mai stie despre tine...P
Tu niciodata nu ai stiut ce sa spui despre tine... viata e o lupta, deci... lupta si nu mai obosi atat de repede! Am crezut ca te-ai maturizat, dar nu. Te saluta Liliana din Piatra Neamt, si sper sa nu te superi de comentariu. Tot un tip romantic ai ramas si asta e bine...
Intr-adevar sunt momente cand nu stiu ce sa spun despre mine, poate pentru simplul motiv ca exista momente in care incerc sa ma recunosc in cel care am fost odata...acum sunt poate mai bun sau nu dar important este ca ca incerc in fiecare zi sa descopar un lucru nou si asta nu cred ca este lipsa de maturitate...insa e ok, imi place sa fiu copil si mai am timp sa ma gandesc ce o sa ma fac cand o sa cresc mare...nu m-am suparat, multumesc de comentariu...
Trimiteți un comentariu