Un pumn de cuvinte...

        Care este pretul pe care trebuie sa il platesc atunci cand cuvintele mi se aseaza haotic pe un petec de hartie si unde este resemnarea pe care o astept cu atata infrigurare?...am momente cand imi arunc ochii spre orizont de parca raspunsurile ar trebui sa vina dintr-acolo...nu, hotarat lucru, astazi nu este ziua mea...
Obosit de atatea incercari, ma asez pe tarm si astept sa ma regasesc...nu stiu incotro ma indrept, nu mai stiu nici macar cine sunt si de ce ma aflu aici, am devenit o enigma pentru mine insami.
    Imi ingrop mainile in nisip si ma intreb ce se intampla dincolo de noi?...si cine este fiinta aceea trista care locuieste cateodata in sufletul nostru?...ce taina se ascunde de cealalta parte a oglinzii atunci cand ne privim si cate taine se pot ascunde in oglinzile sufletului nostru?...Multe intrebari si doar un pumn de cuvinte...cine sunt eu?...si cine esti tu, cea ascunsa intre valurile marii, cu parul ud si de ca ma certi aruncand valuri de cuvinte ce se zdrobesc de stanci amestecandu-se cu tipatul surd al pescarusilor?...si mai ales unde ma aflu? unde este viata mea cea adevarata? si pentru cine scriu si mai ales de ce scriu atunci cand nici macar cuvintele nu ma mai recunosc? ...scriu pentru tine, scriu pentru mine? ce sa intelegi tu din mahnirea mea? Ce ciudat...marea colectioneaza tot pana si urmele pasilor mei...au disparut si parca as fi aparut aici asa de nicaieri, parca m-as fi nascut aici asa din doua cuvinte cu acelasi inteles ingropate in nisip si udate de valurile marii. Atunci ar trebui sa port nisipul si marea in suflet, as putea sa ma intind pe spate si sa ma rotesc incercand sa desenez ingeri sau as putea sa ma arunc in valuri si marea m-ar primi zambitoare...dar atunci ar insemna sa nu ma mai intorc...
Unde esti tu fata cu obrazul poleit de lumina?...
Ultima oara cand te-am privit,
Am simtit cum aripile noptii ma invaluie
Iar eu am intors incet capul,
Pentru ca nu vroiam
Sa tulbur somnul tau cel lin.
Cand te-am privit,
Stand ghemuita ca un copil obraznic,
Desenand cu creta colorata
Peste gandurile mele de ieri,
Am simtit ca undeva, copilul din mine
Inca te mai asteapta
Cu bratele incarcate de luceferi.
Cand te-am simtit langa mine
Mirosind a primavara,
Pasind peste sufletul meu
Lasand in urma roiuri albe de stele
Am simtit cum sarutul meu
Ar vrea sa se culce in palmele tale...
Apoi...insa...m-am trezit...
Patul meu nu mirosea a primavara,
Peste gandurile mele
Nici un copil obraznic nu juca sotron
Desenand din cand in cand cu creta colorata,
Iar in palma mea,
Nici un sarut nu isi facuse inca culcus.
Atunci am inteles...
Totul era...doar un vis pierdut...
Acum stau si scriu despre tine,
Despre visele pierdute
Pe care nu le-am cunoscut niciodata
Si despre pasii pierduti in noapte
Cu miros de iarba.
Stau si scriu despre tine ca despre o necunoscuta,
X la puterea a3a
O ecuatie plina de semne de intrebare
Si ganduri ascunse undeva intre rasarit si apus...

Eu si Ralph...

"Marley and me"...un film deosebit, un film simplu, un film care mi-a trezit amintiri si care ma face sa umblu la 12 noaptea prin casa ca un somnambul...un film despre un caine... "Cainele meu este cel mai bun prieten", "cainele meu este viata mea", "e bucuria mea", "e o parte din sufletul meu"...cand vorbim cu persoane care au caine in familie auzim de cele mai multe ori aceleasi cuvinte; mai vedem cum unora li se lumineaza ochii, incep sa surada. Daca ii intrebi ce primesc in schimb raspunsurile sunt de cele mai multe ori aceleasi: dragoste, afectiune, tinerete, acceptare neconditionata, iar cand cineva care nu a mai avut niciodata un animal de companie ii priveste perplex atunci scot la bataie artileria grea pentru a-i face sa inteleaga de unde vine toata dragostea lor - bucuria cu care se manifesta atunci cand te intorci acasa chiar daca ai lipsit doar o ora, nasul rece care dimineata se lipeste de obrazul tau, ochii cu care implora o bucatica din mancarea ta (chiar daca farfuria lor e plina), sa-l privesti dormind incolacit la picioarele tale sunt cateva lucruri care se pot spune despre prietenii nostri. Pentru multi e dificil sa explice toate aceste lucruri, atunci zambesc, raman blocati si se gandesc ca ar trebui sa intram in sufletul lor si doar asa am putea simtii de unde vine si in ce consta afectiunea lor... ...Asa ca acum stau si ma gandesc ca nu cu mult timp in urma am avut si eu un asemenea prieten, RALPH, un ciobanesc german, care pentru cativa ani buni a fost mai mult decat un "amortizor" in momentele grele si de stres pe care le-am trecut. Imi aduc aminte ca l-am adus acasa intro sacosa de panza bleumarin pe care am adatat-o in cuier ca sa vad daca observa cineva...secret pe care l-am pastrat insa doar cateva minute. Ai mei s-au bucurat, era mic negru si blanos...se zice ca uneori cainele imprumuta din caracterul stapanului, asa ca Ralpf a devenit in scurt timp un caine destul de capos. Prima saptamana a fost de "cosmar"...plangea incontinu asa ca a trebuit sa il tin mereu in brate ca sa nu trezesc vecinii si sa il plimb pe aleile din spatele blocului si chiar daca imi venea uneori sa il inchid intr-un sertar si sa imi bag dopuri in urechi trebuie sa recunosc ca mi-a fost drag chiar si in acele momente, cand ziua dormea dus iar noaptea chiraia incontinuu ca un liliac... De atunci s-au intamplat multe lucruri pe care nu le-as putea cuprinde in cateva cuvinte, cert este ca nu a fost un caine problema, a ros doar un picior de la masa din bucatarie, cand avea vreo 7 luni m-a facut sa alerg dupa el vreo 4 km de mi-am dat sufletul...a fugit din parc unde il plimbam in fiecare zi si l-am gasit in fata usii cand am ajuns acasa. Insa mai tarziu cand a mai crescut am aflat ce inseamna libertatea de a hoinarii prin oras in miez de noapte, prin parc, privind luna la orice ora din noapte cum se ascundea printre copaci fara sa imi fie teama pentru ca aveam langa mine un prieten care ma apara si care nu m-a dezamagit niciodata. I-am adus si un alt tovaras de joaca...Terry...un canish nazdravan pe care l-am adus de la niste prieteni intr-o seara pentru ca adormise in bratele mele si nu am vrut sa il trezesc din somn... nu pot sa insirui cate nazbatii au facut impreuna si de cate ori Ralph alerga prin curte cu Terry atarnand de coada lui...ideea este ca acum Ralph nu mai e, Terry e batran si nu l-am mai vazut de un an de cand am fost ultima oara acasa in Romania...acum e tarziu si eu stau singur cu amintirile mele si imi dau seama ca timpul a trecut toate s-au schimbat in jurul meu, insa e un moment bun sa imi aduc aminte de prietenii mei si sa-i cinstesc scriind macar cateva cuvinte destul de simple...dar cu multa inima... Pentru un caine nu conteaza daca esti frumos sau urat, bogat sau sarac, daca ii dai o bucatica din inima ta vei sti ce inseamna sa ai un prieten adevarat...

Milsen

       ...E ceva vreme de cand nu am mai scris nimic, nu ca nu as fi avut ce dar pur si simplu nu am mai avut chef de nimic...merg pe strada si parca si castanii ma cearta scuturad roiuri de flori albe...parca ninge...in curand or sa infloreasca si teii, una peste alta e frumos...

            E din nou primavara...e un ciclu al vietii care nu tine cont de criza si totusi cerul e parca mai mohorat...nici in suflet nu mai e la fel...a trecut si nebunia martisorului si oricat ar fi problemele de mari e placut sa te invarti pe langa tarabe care mai de care mai colorate si mai pline de flori si martisoare, imi aduce aminte de vremea cand eram copil si imi faceam singur felicitarile de 8 martie...a trecut ceva timp... acum ma simt batran...batran in suflet...

             Am momente cand stau si imi "numar" amintirile ca sa imi dau seama cat de bogat sunt, si imi dau seama ca am o multime de amintiri colorate, de amintiri vesele si totusi in prezent totul devine din ce in ce mai cenusiu, mai intunecat ca intr-o poezie de Bacovia..."am invatat sa iubim in gri, purtam cenusiul pe umeri, in plete, spirale de fum ni s-au coborat pe gene. Iubim mereu la fel, lipsit de confuzie, iubim lucid, iubim atotcunoscator caci in palme, cerurile ne-au desenat candva harti... aici ne nastem, aici murim, aici iubim, respiram gustand cenusa unor buze ce n-au glas..."
Si totusi azi e 4 martie, ziua nepoatei mele...MIlsen, are 3 ani si o energie care te nauceste...ii doresc o viata plina de amintiri colorate pe care sa le poarte mereu in suflet...

click pentru video