"Marley and me"...un film deosebit, un film simplu, un film care mi-a trezit amintiri si care ma face sa umblu la 12 noaptea prin casa ca un somnambul...un film despre un caine... "Cainele meu este cel mai bun prieten", "cainele meu este viata mea", "e bucuria mea", "e o parte din sufletul meu"...cand vorbim cu persoane care au caine in familie auzim de cele mai multe ori aceleasi cuvinte; mai vedem cum unora li se lumineaza ochii, incep sa surada. Daca ii intrebi ce primesc in schimb raspunsurile sunt de cele mai multe ori aceleasi: dragoste, afectiune, tinerete, acceptare neconditionata, iar cand cineva care nu a mai avut niciodata un animal de companie ii priveste perplex atunci scot la bataie artileria grea pentru a-i face sa inteleaga de unde vine toata dragostea lor - bucuria cu care se manifesta atunci cand te intorci acasa chiar daca ai lipsit doar o ora, nasul rece care dimineata se lipeste de obrazul tau, ochii cu care implora o bucatica din mancarea ta (chiar daca farfuria lor e plina), sa-l privesti dormind incolacit la picioarele tale sunt cateva lucruri care se pot spune despre prietenii nostri. Pentru multi e dificil sa explice toate aceste lucruri, atunci zambesc, raman blocati si se gandesc ca ar trebui sa intram in sufletul lor si doar asa am putea simtii de unde vine si in ce consta afectiunea lor... ...Asa ca acum stau si ma gandesc ca nu cu mult timp in urma am avut si eu un asemenea prieten, RALPH, un ciobanesc german, care pentru cativa ani buni a fost mai mult decat un "amortizor" in momentele grele si de stres pe care le-am trecut. Imi aduc aminte ca l-am adus acasa intro sacosa de panza bleumarin pe care am adatat-o in cuier ca sa vad daca observa cineva...secret pe care l-am pastrat insa doar cateva minute. Ai mei s-au bucurat, era mic negru si blanos...se zice ca uneori cainele imprumuta din caracterul stapanului, asa ca Ralpf a devenit in scurt timp un caine destul de capos. Prima saptamana a fost de "cosmar"...plangea incontinu asa ca a trebuit sa il tin mereu in brate ca sa nu trezesc vecinii si sa il plimb pe aleile din spatele blocului si chiar daca imi venea uneori sa il inchid intr-un sertar si sa imi bag dopuri in urechi trebuie sa recunosc ca mi-a fost drag chiar si in acele momente, cand ziua dormea dus iar noaptea chiraia incontinuu ca un liliac... De atunci s-au intamplat multe lucruri pe care nu le-as putea cuprinde in cateva cuvinte, cert este ca nu a fost un caine problema, a ros doar un picior de la masa din bucatarie, cand avea vreo 7 luni m-a facut sa alerg dupa el vreo 4 km de mi-am dat sufletul...a fugit din parc unde il plimbam in fiecare zi si l-am gasit in fata usii cand am ajuns acasa. Insa mai tarziu cand a mai crescut am aflat ce inseamna libertatea de a hoinarii prin oras in miez de noapte, prin parc, privind luna la orice ora din noapte cum se ascundea printre copaci fara sa imi fie teama pentru ca aveam langa mine un prieten care ma apara si care nu m-a dezamagit niciodata. I-am adus si un alt tovaras de joaca...Terry...un canish nazdravan pe care l-am adus de la niste prieteni intr-o seara pentru ca adormise in bratele mele si nu am vrut sa il trezesc din somn... nu pot sa insirui cate nazbatii au facut impreuna si de cate ori Ralph alerga prin curte cu Terry atarnand de coada lui...ideea este ca acum Ralph nu mai e, Terry e batran si nu l-am mai vazut de un an de cand am fost ultima oara acasa in Romania...acum e tarziu si eu stau singur cu amintirile mele si imi dau seama ca timpul a trecut toate s-au schimbat in jurul meu, insa e un moment bun sa imi aduc aminte de prietenii mei si sa-i cinstesc scriind macar cateva cuvinte destul de simple...dar cu multa inima... Pentru un caine nu conteaza daca esti frumos sau urat, bogat sau sarac, daca ii dai o bucatica din inima ta vei sti ce inseamna sa ai un prieten adevarat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu