Un pumn de cuvinte...

        Care este pretul pe care trebuie sa il platesc atunci cand cuvintele mi se aseaza haotic pe un petec de hartie si unde este resemnarea pe care o astept cu atata infrigurare?...am momente cand imi arunc ochii spre orizont de parca raspunsurile ar trebui sa vina dintr-acolo...nu, hotarat lucru, astazi nu este ziua mea...
Obosit de atatea incercari, ma asez pe tarm si astept sa ma regasesc...nu stiu incotro ma indrept, nu mai stiu nici macar cine sunt si de ce ma aflu aici, am devenit o enigma pentru mine insami.
    Imi ingrop mainile in nisip si ma intreb ce se intampla dincolo de noi?...si cine este fiinta aceea trista care locuieste cateodata in sufletul nostru?...ce taina se ascunde de cealalta parte a oglinzii atunci cand ne privim si cate taine se pot ascunde in oglinzile sufletului nostru?...Multe intrebari si doar un pumn de cuvinte...cine sunt eu?...si cine esti tu, cea ascunsa intre valurile marii, cu parul ud si de ca ma certi aruncand valuri de cuvinte ce se zdrobesc de stanci amestecandu-se cu tipatul surd al pescarusilor?...si mai ales unde ma aflu? unde este viata mea cea adevarata? si pentru cine scriu si mai ales de ce scriu atunci cand nici macar cuvintele nu ma mai recunosc? ...scriu pentru tine, scriu pentru mine? ce sa intelegi tu din mahnirea mea? Ce ciudat...marea colectioneaza tot pana si urmele pasilor mei...au disparut si parca as fi aparut aici asa de nicaieri, parca m-as fi nascut aici asa din doua cuvinte cu acelasi inteles ingropate in nisip si udate de valurile marii. Atunci ar trebui sa port nisipul si marea in suflet, as putea sa ma intind pe spate si sa ma rotesc incercand sa desenez ingeri sau as putea sa ma arunc in valuri si marea m-ar primi zambitoare...dar atunci ar insemna sa nu ma mai intorc...
Unde esti tu fata cu obrazul poleit de lumina?...
Ultima oara cand te-am privit,
Am simtit cum aripile noptii ma invaluie
Iar eu am intors incet capul,
Pentru ca nu vroiam
Sa tulbur somnul tau cel lin.
Cand te-am privit,
Stand ghemuita ca un copil obraznic,
Desenand cu creta colorata
Peste gandurile mele de ieri,
Am simtit ca undeva, copilul din mine
Inca te mai asteapta
Cu bratele incarcate de luceferi.
Cand te-am simtit langa mine
Mirosind a primavara,
Pasind peste sufletul meu
Lasand in urma roiuri albe de stele
Am simtit cum sarutul meu
Ar vrea sa se culce in palmele tale...
Apoi...insa...m-am trezit...
Patul meu nu mirosea a primavara,
Peste gandurile mele
Nici un copil obraznic nu juca sotron
Desenand din cand in cand cu creta colorata,
Iar in palma mea,
Nici un sarut nu isi facuse inca culcus.
Atunci am inteles...
Totul era...doar un vis pierdut...
Acum stau si scriu despre tine,
Despre visele pierdute
Pe care nu le-am cunoscut niciodata
Si despre pasii pierduti in noapte
Cu miros de iarba.
Stau si scriu despre tine ca despre o necunoscuta,
X la puterea a3a
O ecuatie plina de semne de intrebare
Si ganduri ascunse undeva intre rasarit si apus...