Astazi visez portocaliu...imi cladesc ganduri din samburi de portocala
pe care le trimit apoi sa te imbratiseze,
in zilele in care sufletul tau
se aseaza la geam, crosetand amintiri...
Astazi am colindat aceleasi locuri
in care ti-am trecut degetele rasfirate prin par,
am sarutat florile care ti-au crescut printre degete,
si am inchis urmele pasilor tai
intr-o clepsidra verde,
pe care o mai intorc uneori,
atunci cand vreau sa te simt aproape...
Apoi strang conuri de brad
si tintesc cu ele departe,
dincolo de cararile prafuite
in care ti-ai scaldat picioarele,
tu de o parte...eu de cealalta.
Doar o bataie de inima
ne mai desparte,
si totusi, nu suntem ingeri,
nu avem puterea sa zburam,
desi sufletul meu
tanjeste sa se inalte...
Intre noi o mie de ganduri,
o mie de lumi,
si doar cateva cuvinte.
Tu...te joci de-a copilul pana tarziu in noapte,
apoi iti pui ciorapii de lana
si te invelesti cu doua randuri de gene
asteptand sarutul de noapte buna,
iar eu, agatat de marginea unui sfarsit de poem,
tin busola cu amandoua mainile
de teama sa nu ratacesc drumul spre tine...
Am sa ajung,
de-ar fi chiar si prea tarziu
si atunci am sa ma ascund sub streasina,
iar tu, ai sa ma gasesti dincolo de pleoape,
ratacind printre vise...
Visand portocaliu...
