Jurnal de calatorie

Calatoria spre Londra in acest an a fost linistita...am plecat din Italia seara si am pornit incet pe autostrada spre granita cu Elvetia, tara frumoasa si linistita unde am oprit de cateva ori sa imi trag sufletul...in ultimul canton unde am poposit te intampina o liniste parca nefireasca ptr secolul in care traim...Multa verdeata, o apa curata si doar din cand in cand cate o pasare mai rupea linistea sau cate o barca ratacita alunecand pe ape mult prea limpezi pentru cum suntem noi obisnuiti...

O tara strabatuta de ape si munti o tara a cantoanelor ce serpuiesc de la un capat la altul...Elvetia mi-a placut...

Ciocolata a fost ok desi papilele mele gustative obisnuite cu snickers parca nu mai reuseau sa faca diferenta...asa ca am tras in plamani aer curat de munte si am pornit la drum mai departe spre Franta, unde am poposit o zi la Colmar.

Colmar...un orasel micut si cochet, ingrijit si vesel unde la un moment dat parca eram pe platourile unui film...un decor superb si colorat, centrul istoric foarte bine pastrat, aceasta capitala a vinului in Alsacia mi-a trezit la viata sentimente amortite de mult...

Am petrecut o zi cutreierand prin magazine si terase unde am mancat un croissant asa cum nu am crezut ca poate fi, doar suntem in Franta ce naiba...a doua zi dimineata dupa micul dejun am luat-o la picior mai departe spre Luxembourg, unde am mai poposit o zi in compania unor oameni deosebiti unde ne-am rasfatat cu fripturi, vinuri si branza delicioasa pana seara tarziu (mi-a facut placere Renata...multumesc pentru invitatie).

Dimineata, devreme, cu noaptea in cap am plecat intins spre Dunkirk unde aveam rezervare la bac...un drum linistit pe autostrada, fara abateri de la itinerariu desi as fi vrut sa ma opresc la Strassbourg sau Geneva dar nu mai era timp si de alte minunatii asa ca m-am imbarcat fara incidente pe bac cu directia Dover unde am debarcat si am schimbat sensul de mers plecand spre Londra, destinatia finala...













Nu pot sa descriu impresii din Londra pentru ca parca nu se compara cu ceea ce am simtit in Europa...Londra e un oras destul de strain pentru toata lumea, total diferit cred ca este cel mai multicultural oras din lume, aici poti intalni de toate...daca te urci intr-un autobuz poti avea surpriza sa nu intalnesti nici un englez, un oras imbacsit de straini si camere de luat vederi...Cele mai mari magazine de haine din lume, cele mai vechi librării, un colţ întreg dedicat teatrului, alt colţ dedicat sexului – uneori, ţi se pare că Londra este un uriaş parc tematic, menit să-ţi satisfacă fiecare dorinţă. Si totusi simt de fiecare data cand ajung aici ca nu ma pot acomoda cu acest furnicar aici poti sa afli cum e să ai libertate absolută şi să ştii că poţi să faci orice cu ea, că nu interesează pe nimeni. Cum spunea cineva poţi să te îmbraci în haine de femeie la 70 de ani sau să mergi la restaurant costumat în robot, că, la sfârşitul zilei, nu-i pasă nimănui. Din afară, Londra pare un centru de civilizaţie, cultură şi distracţie dar, asemenea oraşelor uriaşe, este doar o mască a indiferenţei adânc înrădăcinate...mi-e dor de Italia...