Ti-e dor de dorul meu...
ti-e dor de urmele pasilor mei
ramase pe nisipul din suflet,
de furtuna din ochii mei
dar cine sunt eu?...
un manunchi de cuvinte culese in graba
in noptile in care somnul nu mai vine...
cateva ganduri albastre,
si mai ce?...
sunt doar un prizonier
intre doua intrebari,
intre doua ganduri...
...unde esti tu fata cu obrazul poleit de lumina?...
2 comentarii:
nicaieri si pretutindeni...
umbra unui gand mereu se strecoara in sufletul tau si de aceea speri din rasputeri pana la capat ca intr-o zi va fi totusi poleit de lumina si nu va fi prea tarziu sa mai crezi in iubire...
Trimiteți un comentariu