Cartea

Undeva, la tine-n minte,
E grădina de cuvinte,
Ce-nfloreşte toată, toată,
Dacă-i bine colorată.


Un pic ochii i-ai deschis
Şi-ai crezut că eşti în vis,
Dar erai în altă parte:
În grădina dintr-o carte


Nu ştii bine s-o citeşti,
Însă poţi s-o îngrijeşti,
C-un creion să dai culoare
Răsăritului de soare.


Cu un alt creion, sfială
Poţi să pui într-o petală,
Chiar când floarea lasă-n jos
Chipul ei curat, frumos.


Pentru că-i grădina ta,
Poţi s-o-ntrebi ce-ar îmbrăca
Din mulţimea gri de straie,
Câte are pentru ploaie.


Pentru toamnă nu îţi bate
Căpuşorul, de-s bălţate,
Frunzele-ţi vor mulţumi -
Chiar de vor păli-ntr-o zi.


Ziua-n care-o să se cearnă
Fulgi de nea, cine s-aştearnă
Un covor în cărticică,
De nu tu, cu mâna-ţi mică?


Primăvara vine-n grabă
Să te pună iar la treabă,
Dar îţi dă şi-un ghiocel,
Să-l ai veşnic de model.


Doar tu poţi să colorezi,
În grădina-ţi, tot ce crezi
Că va face, la sfârşit,
Să fii cel mai mulţumit.