Ploaie de toamna

Ploua rece,

ploua trist

ploua marunt
ca intr-un vis...
cerul e gri,
cat plumb
in asta toamna,
cat gri

avem in suflet...

pana si umbrele ne-au abandonat

ascunzandu-se

in ochii trecatorilor.
ploaie rece,

ploaie uda,

ploaie lacoma,

ma cuprinzi

ma invalui

imi speli gandurile,

sufletul.

ploaie cruda,

ploaie gri...
pleaca,
lasa-ma sa dorm
in invelisul hartiei,
sa ma acopar
cu o litera deformata
lasa-ma sa ascult

cum se decojesc anotimpurile

sa ma amagesc
numarand stelele
sa ma plimb pe alei
in timp ce copacii
dezbracati de vise
ma mangaie pe crestet...
murmurand simfonia ploii...

Toamna in Bacau...

toamna imi bate din nou in geam

deschid ferestrele,
bem o cafea impreuna
schimbam frunze uscate,
auzi?!...spune toamna...

am observat ca oamenii

nu se mai aseaza pe banca

in parc,

nu mai privesc culorile
au uitat sa traiasca cu sufletul...
atunci ma gandesc
ca are dreptate,
de multe ori
toamna ne rascoleste frunzele in suflet
dar noi nu mai simtim,
ne picteaza in culori
dar noi nu mai vedem
cum frunzele cad
chinuindu-se sa stea in aer
cat mai mult
sa danseze eternul tango
al toamnei...
dar noi?...
incheiem ultimul nasture si
pasim grabiti,
la colt, un cersetor
imbracat in aburul toamnei
tinand in palme o amara iluzie
isi poarta toamna in suflet...
in parc desenele cu creta
s-au sters
si doar eu mai joc sotron
topaind printre amintiri...
in orasul lui Bacovia
luminile s-au stins,
e toamna in Bacau,
strazile sunt pustii,
copii viseaza la fulgi de nea
iar eu...
ma asez pe banca si ascult vantul...

E toamna

E toamna...
e anotimpul in care
merg pe strada
imbracat in frunze,
imi colorez sufletul in ruginiu,
alergand zgribulit
printre siluete de fum...
e toamna...
e anotimpul amintirilor
cand gandurile ciufulite
se ascund sub streasina
sub care, cu o vara in urma
intindeam cuvintele la uscat.
e toamna...
imi lipesc tamplele de ferestrele melancoliei,
trag adanc in piept
miros de castane coapte,
inchid ochii si te las sa ma iei de mana
sa ma porti la o mie de leghe
de paradis...
poate candva, am sa invat si eu
sa zbor asa,
cu aripile roase de ganduri,
sa strabatem impreuna cararea
pana departe, spre locul unde
timpul nu mai conteaza...