Am adormit cu toamna in suflet

am adormit cu toamna in suflet
toamna fara inceput
toamna fara sfarsit,
alerg tropaind in picioarele goale
prin baltile sufletului meu,
imi port gandurile pe umeri
si ma ascund din cand in cand,
dupa acelasi vis
si ma intreb:
e dimineata?...
e seara?...
e oare vremea sa ma trezesc?
as putea oare sa exist
fara sa fiu,
sa ma despart de haina mea
cea alba?...
am adormit cu toamna in suflet
sau poate toamna,
doarme lenes, in sufletul meu...
iar eu trag cu urechea
la cer si la ploi,
in timp ce privirea mea
intarzie pe frunze uscate...