... "mi-e teama ca zambetul tau nu mi-ar mai linisti zbaterile din suflet, mi-e teama ca gandul tau nu m-ar mai gasi si as uita sa mai fiu in mintea ta, mi-e teama ca nu te-as mai putea privi si ca nu te-as mai putea invata sa zbori, mi-e teama ca nu te-as mai visa si nu as mai stii sa cred in imbratisarea ta, mi-e teama de lacrimile tale pe obrazul cald, mi-e teama ca nu ti-as mai auzi intrebarile tacute si ca nu ai mai vrea sa imi asculti bataile inimii, mi-e teama ca sarutarile tale nu s-ar mai opri pe buzele mele fierbinti si, doamne, uneori mi-e atat de teama ca nu ai mai vrea sa imi vorbesti si sa imi soptesti, asa cum doar tu stii sa o faci, o poveste dintr-un inceput de iarna sau dintr-un sfarsit de zi friguroasa" ...
***********************************************************************************************************
...uneori ne oprim si ne tinem respiratia in fata unor cuvinte atat de frumoase, cuvinte citite intamplator dar care raman in suflet...cate temeri ascundem in noi, cate nelinisti ne strabat si cat de mult mai inseamna cuvintele care au puterea sa faca sufletul sa vibreze?...
Mi-e teamaMi-e teama de gandurile mele
mi-e teama sa fug
si mai ales
mi-e teama sa intorc privirea
ca nu cumva sa te gasesc acolo
asteptandu-ma...
mi-e teama sa incoltesc
in mintea ta
mi-e teama ca iarna
cade iar peste tamplele mele
iar mie mi-e teama
sa nu imi pierd culorile...
mi-e teama de firele albe
care imi cresc in par
mi-e teama sa imi numar anii
ca nu cumva sa aflu
ca viata mea s-a irosit
ca o frunza
tintuita pe copacul vietii...
mi-e teama de noptile
care aduna suflete pierdute
mi-e teama sa imi astern cuvintele
pe o foaie alba si indiferenta
mi-e teama ca pe partea cealalta
ar putea fi doar o alba uitare...
mi-e teama sa ma trezesc
ca nu cumva sa aflu
ca viata mea nu este doar un vis
in care mi-e teama
sa traiesc...
si totusi pe gene
mai port inca praf de stele
si de aceea nu mi-e teama
de povestea vorbirii
pentru ca visele mele
miros inca a coji de portocala.
nu sunt doar un strain
la marginea timpului,
sunt hotarat sa ma nasc
fara sa imi agat visele in cui...
poate ca iarna imi loveste iar tamplele,
dar eu,
voi astepta din nou primavara
si cantecul de chitara
sa imi strabata din nou
timpanul iubirii,
oare viitorul e ars
da gandurile trecutului?...
si totusi mi-e teama
sa pasesc peste sufletul meu
...mi-e teama sa nu ma pierd in mine,
nu m-as mai regasi niciodata...
3 comentarii:
paseste peste sufletul tau cu teama ca iti vei pierde mintile, constient ca astepti in fiecare iarna sa vina primavara, si fara sa-ti intorci privirea mai ales ptr ca ea este si mereu va fi acolo, asteptandu-te, si mai ales ptr ca mereu ai stiut asta...p incoltind in mintea ta forfota continua de cuvinte ,asternute nevinovate si indiferente pe marginea viitorului care ars de gandurile trecutului incearca sa se piarda in tine si nu te mai regasesti vreodata...
...teama pe-o margine de timp?
...da...probabil ca m-am oprit pe o margine de timp privind la lucrurile pe care le-am lasat in urma, sunt un nostalgic si cred ca inca nu m-am invatat minte...am teama de inaltime, teama sa ma arunc cu capul inainte spre un trecut care a ramas mult prea in urma...si totusi...
Trimiteți un comentariu