Era o seara friguroasa de iarna, vantul batea cu putere suierand pe la geamuri cantece numai de el stiute. In padurea de la marginea satului copacii se leganau si trosneau sub greutatea omatului, era liniste, doar intr-un colt de padure in mijlocul unui palc semet de brazi un bradulet tremura zgribulit scuturandu-si hainele de zapada...
-Ce frig...brrr...ce seara, spuse el, nu stiu sa fi trait asa un frig vreodata. Hei vantule ce sufli asa de parca ar fi sfarsitul lumii?...
-Nu am timp de vorba braduletule, se apropie craciunul si trebuie sa adun norii cu ninsoare.
-Da, multumesc nespus pentru nimic spuse suparat bradutul, se apropie craciunul si poate anul asta mosul imi asculta dorinta si imi gaseste si mie un loc cu caldura ca m-am saturat sa stau aici la marginea padurii si sa inghet de frig...as putea fi un brad de craciun sa ma imbrac cu globuri colorate si sa ascult cantecele copiilor, langa focul din soba...Bradutul isi stranse ramurelele sa se mai incalzeasca putin si adormi cu gandul la craciun si la stelute colorate...
Noaptea trecu alene peste satul nostru si dimineata ca printr-o minune vantul se opri si doar omatul mai scartaia sub talpile bocancilor amintind de o noapte geroasa.
Braduletul se trezi si spuse:
-Ei e deja mai bine, insa tot sunt inghetat si haina asta verde a devenit deja plictisitoare.
-Ei micutule, esti tare nemultumit de viata ta, spuse un brad batran din apropiere.
-Ce-ti pasa tie, esti cel mai inalt brad din padure, esti mai aproape de soare si te bucuri din plin de razele lui pe cand eu stau aici si inghet, m-am saturat de frigul asta...
-Rabdare micutule si eu am fost mic odata, acum am crescut, rolul nostru e sa ne ridicam la soare si sa pazim pamantul, sa oferim adapost, sa ajutam oamenii sa se bucure de culoare si de umbra...fara noi pamantul nu ar mai fi acelasi.
-Hmm, poate, insa eu sunt mic, urat si m-am saturat sa ma legan in bataie vantului ca un fir de iarba...as vrea...si asa trecu dimineata iar micul bradut se plangea intr-una de viata lui ca intr-o poveste fara sfarsit. La maiginea satului, intr-o casuta caramizie era insa cald, focul trosnea in vatra iar bunicul vesel privea pe geam imbracandu-si pufoaica calduroasa din blana de miel.
-Unde pleci bunicule, intreba Mariuca desi stia prea bine ce insemna veselia batranului
-Ei unde, maine e craciunul si ca in fiecare an trebuie sa merg sa caut un brad.
-Merg si eu bunicule, acum sunt mare si vreau si eu sa aleg un brad de craciun, imi iau ciorapii de lana si manusile si sunt gata imediat, zise fetita alergand intr-un suflet de teama ca bunicul sa nu se razgandeasca...zis si facut, batranul scoase sania din curte si pornira la drum spre padurea de unde in fiecare an aducea bradul de craciun.
-Ce iarna spuse bunicul, diii Pintenas, hai ca acusi se lasa seara si sania aluneca domol pe zapada indesata iar zurgalaii rasunau vesel vestind sarbatoarea de craciun, era ca intr-o poveste de iarna si tare mult se mai bucura Mariuca de plimbare invelita bine cu patura de lana si buzunarele pline de biscuiti cu nuca gustosi si pufosi de care facea bunica ori de cate ori avea ocazia.
Ajunsera in padure si bunicul scoase bardita privind in jur...asta e prea mare, asta e prea mic, asta e prea stramb...Un murmur parca se auzea in padure si Mariuca auzi un glas soptit:
-Aici, sunt aici...de mult nu se mai mira de nimic ptr ca stia deja ca in zilele minunate cand totul pare parca de poveste cartile creioanele si toate celelalte pot prinde parca viata, asculta insa...nimic...poate i s-a parut si in cele din urma se hotara sa aleaga un bradut zgribulit din apropiere ce era inconjurat de un palc de copaci batrani si inalti ce impungeau cerul cu varfurile tocmai haaat departe...batranul il taie din cateva lovituri il lega de sanie si plecara inapoi spre casa si fetita era mandra nevoie mare ca alese pentru prima oara bradul de craciun pe care acasa il asezara intr-un suport mare de lemn dupa care bunicul cobora din pod cutia cu ornanente si lumini. Mariuca era fericita, sarbatorile la bunici erau cele mai frumoase, toata seara aseza cu grija globuri si stelute, luminite colorate, lumanarele si fulgusori argintii...apoi dupa ce puse steluta in varful bradului pleca la culcare.
In noaptea aceea braduletul nu putea sa inchida un ochi, era mandru de hainele lui colorate si de emotie nu putea sa scoata un cavant, era cald si bine si asta era tot ceea ce isi dorise. Nici Mariuca nu putea sa doarma in camaruta ei doar era noaptea de craciun si de fiecare data il astepta pe Mos Craciun cu sufletul la gura...poate ca anul acesta ar trebui sa il astepte langa brad.
Cobora incetisor si se apropie de brad, camera era luminata de lumina focului, mirosea a brad si Mariuca era foarte incantata se aseza pe scaunel si astepta.
-Hei fetito...se auzi deodata in linistea noptii...Mariuca tresari: iar am adormit si am visat, asa nu o sa il mai vad niciodata pe Mos Craciun.
-Hei...nu ai vrea sa muti beteala asta colorata putin intr-o parte ca ma gadila, se auzi din nou vocea...de data asta Mariuca nu mai dormea auzise clar braduletul vorbind.
-Sunt eu, braduletul de craciun si as vrea sa muti putin beteala ca ma cam gadila si in plus imi vine sa stranut...si braduletul incepu sa vorbeasca despre viata lui din padure bucuros ca are cine sa il asculte. Si asa au trecut zilele si sarbatorile si bradutul de craciun petrecea fiecare seara in compania fetitei in camera calduroasa si era fericit pana intr-o zi cand simti parca, ca puterile il parasesc si nici nu mai era la fel de verde ca la inceput.
-Cred ca se apropie sfarsitul, spuse el, simt ca ma sting si imi e dor de prietenii mei din padure, de vant si de zapada...ma bucur ca am petrecut craciunul impreuna, dar poate ca nu ar fi trebuit sa ma plang de soarta mea pentru ca am fost un brad de craciun si pe rand isi aminti de toate momentele fericite...cerul, soarele, vantul, ciocanitorile si pitigoii, globurile albe, stelutele si ingerii de cristal...
Fetita il cuprinse in brate fara sa ii pese de acele care ii zgariau obrajii si ramase asa cu ochii in lacrimi...apoi adormi...
Era dimineta, Mariuca deschise ochii si privi soarele care ii incalzea ferestrele...privi in jur apoi cobora repede in camera mare in care se odihnea bradul de craciun...in camera mirosea puternic a cetina iar bradutul era verde si mandru iat langa tulpina asteptau cuminti cadourile de craciun, atunci intelese ca totul fusese doar un vis si era foarte fericita ca bradul era inca acolo verde si proaspat. Ii lua o crenguta frumoasa si o ingropa langa gard in zapada moale, inchise pentru cateva clipe ochii ca si cum ar vrea sa isi puna o dorinta apoi fugi repede in casa sa deschida cadourile de la mosu.
Au trecut sarbatorile, au trecut anii si langa gardul bunicilor a crescut un brad mare si frumos iar in fiecare an inaintea craciunului Mariuca impodobeste bradul din curte cu stelute colorate si ingeri de cristal drept multumire pentru tot ceea ce a insemnat bradul in viata ei, gandindu-se ca daca uneori viata ne incearca trebuie sa speram intotdeauna ca se mai poate intampla o minune, daca mai purtam inca in suflet povestile copilariei si aroma sarbatorilor petrecute cu cei dragi...va doresc sa aveti parte de multe momente fericite si va urez Craciun Fericit...
-Ce frig...brrr...ce seara, spuse el, nu stiu sa fi trait asa un frig vreodata. Hei vantule ce sufli asa de parca ar fi sfarsitul lumii?...-Nu am timp de vorba braduletule, se apropie craciunul si trebuie sa adun norii cu ninsoare.
-Da, multumesc nespus pentru nimic spuse suparat bradutul, se apropie craciunul si poate anul asta mosul imi asculta dorinta si imi gaseste si mie un loc cu caldura ca m-am saturat sa stau aici la marginea padurii si sa inghet de frig...as putea fi un brad de craciun sa ma imbrac cu globuri colorate si sa ascult cantecele copiilor, langa focul din soba...Bradutul isi stranse ramurelele sa se mai incalzeasca putin si adormi cu gandul la craciun si la stelute colorate...
Noaptea trecu alene peste satul nostru si dimineata ca printr-o minune vantul se opri si doar omatul mai scartaia sub talpile bocancilor amintind de o noapte geroasa.
Braduletul se trezi si spuse:-Ei e deja mai bine, insa tot sunt inghetat si haina asta verde a devenit deja plictisitoare.
-Ei micutule, esti tare nemultumit de viata ta, spuse un brad batran din apropiere.
-Ce-ti pasa tie, esti cel mai inalt brad din padure, esti mai aproape de soare si te bucuri din plin de razele lui pe cand eu stau aici si inghet, m-am saturat de frigul asta...
-Rabdare micutule si eu am fost mic odata, acum am crescut, rolul nostru e sa ne ridicam la soare si sa pazim pamantul, sa oferim adapost, sa ajutam oamenii sa se bucure de culoare si de umbra...fara noi pamantul nu ar mai fi acelasi.
-Hmm, poate, insa eu sunt mic, urat si m-am saturat sa ma legan in bataie vantului ca un fir de iarba...as vrea...si asa trecu dimineata iar micul bradut se plangea intr-una de viata lui ca intr-o poveste fara sfarsit. La maiginea satului, intr-o casuta caramizie era insa cald, focul trosnea in vatra iar bunicul vesel privea pe geam imbracandu-si pufoaica calduroasa din blana de miel.
-Unde pleci bunicule, intreba Mariuca desi stia prea bine ce insemna veselia batranului
-Ei unde, maine e craciunul si ca in fiecare an trebuie sa merg sa caut un brad.
-Merg si eu bunicule, acum sunt mare si vreau si eu sa aleg un brad de craciun, imi iau ciorapii de lana si manusile si sunt gata imediat, zise fetita alergand intr-un suflet de teama ca bunicul sa nu se razgandeasca...zis si facut, batranul scoase sania din curte si pornira la drum spre padurea de unde in fiecare an aducea bradul de craciun.-Ce iarna spuse bunicul, diii Pintenas, hai ca acusi se lasa seara si sania aluneca domol pe zapada indesata iar zurgalaii rasunau vesel vestind sarbatoarea de craciun, era ca intr-o poveste de iarna si tare mult se mai bucura Mariuca de plimbare invelita bine cu patura de lana si buzunarele pline de biscuiti cu nuca gustosi si pufosi de care facea bunica ori de cate ori avea ocazia.
Ajunsera in padure si bunicul scoase bardita privind in jur...asta e prea mare, asta e prea mic, asta e prea stramb...Un murmur parca se auzea in padure si Mariuca auzi un glas soptit:
-Aici, sunt aici...de mult nu se mai mira de nimic ptr ca stia deja ca in zilele minunate cand totul pare parca de poveste cartile creioanele si toate celelalte pot prinde parca viata, asculta insa...nimic...poate i s-a parut si in cele din urma se hotara sa aleaga un bradut zgribulit din apropiere ce era inconjurat de un palc de copaci batrani si inalti ce impungeau cerul cu varfurile tocmai haaat departe...batranul il taie din cateva lovituri il lega de sanie si plecara inapoi spre casa si fetita era mandra nevoie mare ca alese pentru prima oara bradul de craciun pe care acasa il asezara intr-un suport mare de lemn dupa care bunicul cobora din pod cutia cu ornanente si lumini. Mariuca era fericita, sarbatorile la bunici erau cele mai frumoase, toata seara aseza cu grija globuri si stelute, luminite colorate, lumanarele si fulgusori argintii...apoi dupa ce puse steluta in varful bradului pleca la culcare.
In noaptea aceea braduletul nu putea sa inchida un ochi, era mandru de hainele lui colorate si de emotie nu putea sa scoata un cavant, era cald si bine si asta era tot ceea ce isi dorise. Nici Mariuca nu putea sa doarma in camaruta ei doar era noaptea de craciun si de fiecare data il astepta pe Mos Craciun cu sufletul la gura...poate ca anul acesta ar trebui sa il astepte langa brad.Cobora incetisor si se apropie de brad, camera era luminata de lumina focului, mirosea a brad si Mariuca era foarte incantata se aseza pe scaunel si astepta.
-Hei fetito...se auzi deodata in linistea noptii...Mariuca tresari: iar am adormit si am visat, asa nu o sa il mai vad niciodata pe Mos Craciun.
-Hei...nu ai vrea sa muti beteala asta colorata putin intr-o parte ca ma gadila, se auzi din nou vocea...de data asta Mariuca nu mai dormea auzise clar braduletul vorbind.
-Sunt eu, braduletul de craciun si as vrea sa muti putin beteala ca ma cam gadila si in plus imi vine sa stranut...si braduletul incepu sa vorbeasca despre viata lui din padure bucuros ca are cine sa il asculte. Si asa au trecut zilele si sarbatorile si bradutul de craciun petrecea fiecare seara in compania fetitei in camera calduroasa si era fericit pana intr-o zi cand simti parca, ca puterile il parasesc si nici nu mai era la fel de verde ca la inceput.
-Cred ca se apropie sfarsitul, spuse el, simt ca ma sting si imi e dor de prietenii mei din padure, de vant si de zapada...ma bucur ca am petrecut craciunul impreuna, dar poate ca nu ar fi trebuit sa ma plang de soarta mea pentru ca am fost un brad de craciun si pe rand isi aminti de toate momentele fericite...cerul, soarele, vantul, ciocanitorile si pitigoii, globurile albe, stelutele si ingerii de cristal...
Fetita il cuprinse in brate fara sa ii pese de acele care ii zgariau obrajii si ramase asa cu ochii in lacrimi...apoi adormi...
Era dimineta, Mariuca deschise ochii si privi soarele care ii incalzea ferestrele...privi in jur apoi cobora repede in camera mare in care se odihnea bradul de craciun...in camera mirosea puternic a cetina iar bradutul era verde si mandru iat langa tulpina asteptau cuminti cadourile de craciun, atunci intelese ca totul fusese doar un vis si era foarte fericita ca bradul era inca acolo verde si proaspat. Ii lua o crenguta frumoasa si o ingropa langa gard in zapada moale, inchise pentru cateva clipe ochii ca si cum ar vrea sa isi puna o dorinta apoi fugi repede in casa sa deschida cadourile de la mosu.
Au trecut sarbatorile, au trecut anii si langa gardul bunicilor a crescut un brad mare si frumos iar in fiecare an inaintea craciunului Mariuca impodobeste bradul din curte cu stelute colorate si ingeri de cristal drept multumire pentru tot ceea ce a insemnat bradul in viata ei, gandindu-se ca daca uneori viata ne incearca trebuie sa speram intotdeauna ca se mai poate intampla o minune, daca mai purtam inca in suflet povestile copilariei si aroma sarbatorilor petrecute cu cei dragi...va doresc sa aveti parte de multe momente fericite si va urez Craciun Fericit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu