Povestea fulgusorului de nea

Era o seara linistita si frumoasa de iarna, lumina lunii cadea drept peste copacii acoperiti de zapada din fata casei, fulgii mari si pufosi dansau si nici macar vantul nu indraznea sa deranjeze aceasta feerie a iernii...in casa era cald si Mariuca privea de la fereastra, fermecata, dansul fulgilor de nea. Ningea intr-adevar ca intr-o poveste si zapada imbracase deja copacii iar Mariuca simti o dorinta nebuna sa iasa in curte si sa mangaie zapada...zis si facut, se strecura tiptil pe usa de la bucatarie si o zbughi afara sa simta zapada sub picioare. Nici nu facu insa cativa pasi si deodata in linistea noptii se auzi o voce subtirica ca de spiridus...

.-Stai...opreste-te!...Mariuca se opri mirata ca aude pe cineva vorbind caci era singura si nici un suflet nu se vedea imprejur. -Opreste-te am spus, se auzi din nou vocea, sunt aici...jos!...

.Mariuca, se ghemui si privind in fata ei vazu un bob mic si alb...-Ce esti tu un gandacel?...un gandacel vorbitor spuse fetita. -Nuuuu, sunt un fulg de nea, -Si ce cauti aici? -Cum ce caut aici raspunse fulgul se apropie Craciunul si trebuie sa imbrac pamantul in haine de sarbatoare, sa bucur copiii si sa pregatesc totul pentru venirea lui Mos Craciun...

.atunci, Mariuca, bucuroasa intinse manuta si il lua in pumn, inchise ochii si il stranse cu drag la piept; insa cand deschise ochii din nou vazu in palma ei o mica lacrima de roua si intelese ce s-a intamplat, saracutul fulgulet de nea se topise in palma ei lasand in urma un strop de roua. Atunci avu o idee, fugi imediat in casa si puse mica picatura in congelator...spre bucuria ei dupa putin timp aceasta se transforma inapoi intr-un bob de nea. -Nici nu sti ce speriata am fost, spuse fetita, am crezut ca nu o sa te mai vad niciodata, dar nu poti sa stai aici nu as vrea sa te transformi intr-un cub de gheata si sa ajungi intr-un pahar cu limonada. Stiu...am sa te asez pe pervaz si asa o sa putem sta de vorba in fiecare seara...zis si facut il aseza cu grija pe pervaz, apoi pleca la culcare noapte buna prietene, spuse ea, pe maine!..

. Si asa au trecut zilele si lunile Mariuca si fulgul de nea erau cei mai buni prieteni, ea ii povestea aventurile ei de peste zi iar el avea in fiecare seara cate o poveste de iarna cu spiridusi si pitici pana intr-o zi, cand fulgusorul de nea ii spuse...-Eu acum trebuie sa plec, se apropie primavara si rolul meu se apropie de sfarsit, -Nu vreau sa pleci ii raspunse fetita esti cel mai bun prieten al meu...ba da, trebuie pentru ca eu o sa vestesc primavara iar cand ma voi topi ma voi transforma intr-un ghiocel, dar voi fi mereu alaturi de tine de fiecare data cand te vei gandi la mine sau iti vei pune o dorinta. Nu vreau spuse fetita, am sa te pazesc toata noaptea ca sa nu ti se intample nimic si spunand acestea, trase un scaun langa fereastra si astepta...insa era prea obosita iar noaptea era prea lunga asa ca dupa putin timp adormi....dimineata insa se trezi cu soarele care ii batea in geam si se juca cu parul ei si speriata deschise fereastra insa fulgusorul de nea nu mai era la locul lui...curtea insa se umplu de ghiocei firavi si albi ce se miscau gratios vestind primavara, iar Mariuca nu mai era trista pentru ca intelese ca fulgusorul daduse viata la ceva atat de frumos si oricum avea sa il revada la iarna cand o sa dea prima ninsoare...asa ca si voi, daca sunteti tristi, suparati sau aveti o dorinta, apropiativa de fereastra si sunt sigur ca odata cu prima ninsoare pentru fiecare exista un fulg de nea care asteapta sa va indeplineasca dorintele...