Urare de anul nou

Aho...aho de anul nou...
a facut gaina ou
iara eu va fac urare,
nici prea mica nici prea mare,
fiindca criza asta noua
ne-a cam strans putin de oua...
si-am ramas in fundul gol
si-uite-asa, incet, domol,
eu...m-am bucurat sa stiu
ca nu-s mort dar nici prea viu
ca sperante mi-au ramas,
nu-s nici slab dar nici prea gras
ca purcelul din piftie
ce-l plimbati prin farfurie...

plugusor cu patru boi
hai sa-l mirosim si noi....hai!....hai!...


de ma pui acu la masa
mananc tot ce ai prin casa
si de scoti un pic de vin,
sa ciocnim, sa ne cinstim,
fiindca vinul la matale
nu-i nici slab dar nici prea tare...
sa gustam din vinul sacru,
nici prea dulce, nici prea acru...
va urez numai de bine
nici prea multe, nici putine,
sa aveti belsug pe masa
si prin curte si prin casa
am venit cam de departe
sa va ur in asta noapte...
anul asta care vine
sper sa fie mult mai bine
sa petrecem impreuna
si asa, cu voie buna
va urez s-aveti de toate
la multi ani si sanatate!...

plugusor italian
cu roti mari de parmezan
pune-ti frana-n seara asta
ma opresc...ragazzi...basta...

Ganduri simple

E o seara linistita de decembrie iar eu rasfoiesc printre carti pentru ca sunt sigur ca mai am cateva ganduri ascunse pe undeva, pitite printre pagini...
Primele ganduri pe care le-am gasit au fost gandurile copilariei, obraznice si neastamparate...la alta pagina alte ganduri, intalniri si cantece la chitara, licurici si cer senin deasupra Ceahlaului, ganduri ce zburau purtand patine cu doua numare mai mari...
Celelalte ganduri s-au lasat gasite mai greu, erau ganduri serioase si pline de griji asa ca am inchis cartea lasandu-le pitite intre doua paranteze...pe undeva se ascund povestile bunicii, crapul pe care l-am prins intr-o zi cu soare, bicicleta rosie, arcul si sagetile...
Cred ca fiecare avem o carte a vietii in care ne adapostim gandurile, pe care uneori o uitam, alteori o ignoram dar de cele mai multe ori o rasfoim...Eu am sa continui sa mai sper ca poate voi mai avea multe ganduri de ascuns in cartea mea, ganduri care candva imi vor arata urmele pasilor mei...

Gandurile despre sotia mea Loredana vor fi si ele acolo scrise cu litere rosi rotunjite frumos ca mai toate gandurile importante, ganduri simple, ganduri frumoase asa ca tine si chiar daca nu ai fost printre primele ganduri, cu siguranta vei fi printre ultimele pe care le voi scrie...sunt ganduri pretioase imbracate in verde crud pe care le port intotdeauna cu mine ca sa imi tina de cald atunci cand singuratatea ma apasa.
Astazi este ziua ta iar eu ...iti mangai usor tamplele, te sarut si iti spun la multi ani!...Atat...doar cateva cuvinte simple...din inima...

E toamna in suflet

     Ce dimineata frumoasa...plina de soare si de parfum...am cafeaua langa mine, neagra si adanca, sterg o picatura imaginara apoi privesc asa...fara tinta...ies in balcon, fac schimb de politeturi cu copacul de vis a vis, eu ii ofer o boaba de cafea, el imi ofera o frunza...
Cafeaua are parca aroma acelei seri plina de cuvinte conturate usor si simplu dintr-o intorsatura de condei.
E liniste, ar trebui sa vorbesc in soapta si imi aduc aminte de acasa, cand eram mic si toamna ma ascundeam in frunze, mai legam cate un gandacel de picioare sau prindeam lacuste si le faceam casa din cartile din biblioteca...asa am prins si eu drag de carti...
E tarziu...trece timpul cand te joci dea copilul cu amintirile tale...mi-am baut cafeaua, copacul a mai pierdut o frunza, eu am mai pierdut un gand...
E toamna in suflet si simt cum ma umplu de culori ruginii si ma joc dea copilul ascunzandu-ma sub ganduri pierdute si amintiri... imi trec mana prin par, incet si imi aduc aminte de firele albe si de faptul ca nu mai sunt copil de ceva vreme...
E toamna in suflet, e toamna in gand, mai intorc cate-o fila si ma lipesc de perete privind departe incercand sa imi aduc aminte de vremurile cand copil fiind ma ascundeam in frunze...

Toamna...trece mai departe

E tarziu si este noapte...
Somnul parca nu mai vine,
Licuricii isi dau coate
Si...se stramba iar la mine...

Si ce liniste-i acum,
Norii s-au retras departe
O pisica, sta in drum
Miorlaind spre zari in noapte.

Sau isi cheama partenerul
La-ntalnirile nocturne,
Fluturand agale coada
Vrand ceva parca a-i spune...

Iar catelul schiop de-alaturi
Sta privind prin gard, nervos,
Ce i-ar place lui acuma
Sa-i arunce-n cap un os.

Eu...zambesc pierdut pe ganduri
Ma amuz privind la ei
Si mai scriu vreo doua randuri...
Toamna-nchisa-n ochii mei,

Straluceste-acuma magic,
Mata, sare ca un arc
Cainele, usor nostalgic
Doarme dus pe frunze-n parc...

Ma ridic si sting lumina
Luna parca-ncet paleste,
Toamna...trece mai departe,
O poveste...se sfarseste...

Lori

Foto

LORI

DANA

Dana

Desenez cerul cu stele

     Este o zi de octombrie, moale si pufoasa cu miros de castane coapte si zahar ars...este o zi din acelea in care ai vrea sa te aduni incet intr-un coltisor si sa rasfoiesti amintiri...te gandesti la oamenii din viata ta, la momentele copilariei, la casuta mica si alba pe care ti-o doreai, la tot ceea ce s-a implinit sau nu...la prietenii care se gandesc sau nu se gandesc la tine si asa incet, incet iti dai seama cat de bogat sau sarac esti...

    Privesc pe geam si vad copacul plin de rodii coapte si rosii, ardeii iuti pe care i-am plantat cu doua luni in urma intr-un ghiveci, tufa de rozmarin si siluetele caselor ce se deslusesc prin aburul toamnei si ma intreb daca asta e viata mea...aici...si daca as putea vreodata sa am radacini in acest loc...de cele mai multe ori spun ca nu, alteori imi iau inima in dinti si merg mai departe pe un drum greu de deslusit.

    Ma gandesc la cei care sunt imprastiati prin lume, la cei care asteapta acasa, la cei care sunt acum la varsta cand viseaza casute mici si albe si la cei care deabea acum isi fac loc prin viata...
Eu?...astept sa se faca noapte si sa desenez cerul cu stele...

si imi spun acum desigur,

ca nu sunt atat de singur

si ca vreau s-alerg prin ploaie

sa-mpletesc ganduri din paie

si sa fac...o...rogojina...

sa simt vantul cum m-alina.

sa m-asez incet pe spate,

sa privesc in sus...departe,

sa formez din stele ganduri

sa scriu versuri randuri, randuri,

iara tu...de esti departe,

sa te-ntinzi usor pe spate

si sa faci din stele randuri

sa citesti a mele ganduri.

iar de sunt prea, desuete,

fa din luna un burete

sterge cerul plin de stele,

lasa ploaia sa ma spele

iara cerul plin de randuri

o sa ploua-ncet...cu ganduri...

Croaziera pe Mediterana

Cea mai buna metoda pentru a te bucura de frumusetile de pe malul mediteranei este o calatorie pe mare...pentru mine a fost o experienta noua de o saptamana cu Royal Caribbean International cu plecarea din Civitavecchia(Roma) - Genova - Villefranche - Barcelona - Palma de Mallorca - Cagliari - Roma, la bordul unei nave deosebite Navigator of The Seas...

In prima zi m-am imbarcat din Civitavecchia, mi-am ridicat legitimatia de acces si am pornit spre puntea 7 unde aveam cabina cu vedere spre Royal Promenade de pe puntea 5...am inceput sa despachetez, sa imi aranjez lucrurile personale apoi dupa un dus ma intrebam de ce nu pleaca vaporul nestiind ca eram deja de mult in largul marii; toata calatoria a fost foarte...lina, nu se simtea aproape nimic, marea era foarte calma si albastra iar vasul mare inainta usor si gratios...am stat multe minute privind valurile marii si bucurandu-ma de o culoare deosebita care imi starneste atatea amintiri...dupa exercitiul de pregatire si instructuinile de siguranta m-am asezat pe punte ascultand marea si m-am lasat coplesit de un sentiment de liniste pe care il gasesti uneori numai pe mare...tragi aer in piept, retraiesti amintiri, intamplari de demult, nostalgii...o calatorie care iti poate aduce multa bucurie sau tristete in suflet deopotriva...
Seara am luat cina la restaurantul care este pe trei nivele unde m-am simtit foarte bine de fiecare data si unde eram inconjurati de foarte multi romani ce lucrau pe vas, ii intalneam aproape peste tot la restaurant, la discoteca. la bar, la piscina...

A doua zi am oprit in Genova...un oras vechi, frumos pe care insa l-am privit de pe vas prima zi fiind dedicata explorarii vasului care se intindea pe 14 etaje...











Navigator of The Seas este un vas din categoria voyager
Capacitate pasageri: 3114 persoane
Echipaj: 1185 persoane
Greutate: 138000 tone
Lungime: 311 m
Latime: 48 m
Viteza de croaziera: 24 noduri
Punti:14

E ca un mic orasel unde gasesti restaurante, baruri, cafenele, magazine, discoteci, sali de sport, spa, piscine, teatru si spectacole diverse si patinaj etc...un loc unde poti sa te relaxezi la soare si poti servi diverse cocktailuri, iar la Windjammer poti servi o multime de specialitati culinare in fiecare zi putand alege dintre cel putin 10 feluri de mancare, salate si dulciuri unde fiecare isi pune in farfurie ce vrea si cat vrea si de cate ori vrea...acolo am mancat primele scoici care mi-au placut cu adevarat...tot personalul vasului este deosebit de politicos si serviabil iar eu nu am putut sa reprosez nimanui nimic, prosoapele erau schimbate in fiecare zi si curatenia in camera de asemeni iar seara gaseam in camera diferite animalute facute din prosoape.
Seara a fost masa de gala cu discursul capitanului, toata lumea fiind imbracata la costum sau smoking, s-au facut poze, s-a servit champagne a fost o seara deosebita.

A treia zi am ajuns pe coasta frantei la Villefranche, un orasel cochet si frumos apoi am plecat spre Nice, Monaco si Monte-Carlo, o excursie frumoasa cu locuri cochete si oameni civilizati, la Monte-Carlo m-am oprit la cafeneaua de langa casino, am baut o cafea, am privit lumea, am facut fotografii, am uitat de griji si am intrat pentru cateva momente in lumea celor senini si lipsiti de probleme.

A patra zi Barcelona...un oras istoric, un oras deosebit, un oras animat un loc unde evident m-as intoarce oricand...cladiri frumoase, vechi cateva unicate chiar si o catedrala ce iti taie respiratia daca stai sa gandesti si sa asculti fiecare detaliu, fiecare figurina care exprima sau reprezinta ceva...ghidul a fost un om deosebit care parea sa le stie pe toate si care explica orice detaliu cu o placere si cu un farmec aparte...apoi turul orasului s-a incheiat cu degustarea bucatariei locale "Tapa Tasting"...unde am mancat cea mai buna salata de crab...
Seara dupa cina am fost in discoteca, am ascultat muzica, am baut tequila iar dupa plimbarea de seara de pe puntea 12 am plecat la somn...

A cincea zi Palma de Mallorca, un loc deasemeni frumos cu peisaje si ambarcatiuni frumoase apoi un drum oarecum dezolant pana la o localitate din apropiere unde am vazut o pestera deosebita care a facut sa merite toata plictiseala drumului pana acolo...pestera se cheama "Las Cuevas Del Drach" si e un loc minunat cu pereti si tavan dantelat cu un lac limpede pe care dupa ce au fost stinse toate luminile au aparut trei barci luminate, una dintre ele era plina cu violonisti care au cantat Tristesse de Chopin...a fost sublim...
Seara am fost la piscina pentru o petrecere latino, apoi somn...

A sasea zi Cagliari unde am vizitat orasul si imprejurimile, am baut o bere si am urcat pe vas pentru ultima noapte de distractie urmand ca ultima zi sa fie doar pentru odihna in jacuzzi. A fost o calatorie frumoasa cu multe amintiri pe care as vrea sa le retraiesc si poate ca anul viitor am sa fac o croaziera pe acelasi vas ca sa imi reamintesc momente, sa retraiesc emotii de care nu am fost constient la momentul respectiv...ma bucur ca am avut ocazia, ma bucur pentru ca s-a intamplat...

A saptea zi navigatie - intoarcerea la Roma, zi de relaxare, de jacuzzi, de patinaj unde am si cazut si m-am intors acasa cu o mana putin umflata, spectacole de ramas bun, pregatirea bagajelor etc...acum privind in urma stiu ca a fost frumos, am avut si regrete dar in viata asa se intampla mereu, daca nu esti in stare sa traiesti ceea ce simti ramai cu regretele...

Astazi este 10 septembrie 2010, stau in fata calculatorului si habar nu am ce imi rezerva viitorul si pe unde ma vor mai purta pasii, cate bucurii si mai ales cate tristeti voi mai aduna in suflet dar ceea ce stiu este ca niciodata nu voi mai incerca sa pun o baricada intre suflet si lume...voi incerca sa alerg pe urmele gandurilor mele, voi sari intr-un picior, imi voi lasa cuvintele sa se catere in copaci si sa viseze la lumea de dincolo de albastru in timp ce sufletul, nebun dupa ploaie mai priveste din cand in cand in urma prin ferestrele timpului cautand amintiri pierdute...