Am 41 de ani...suspensii de dacie, caroseria un pic botita de la o parcare neglijenta, portbagaj incapator, mai nou mi-am schimbat rotile dintate o groaza de bani frate...in rest toate bune, faza lunga e de fapt prea scurta, bate un pic axu cu came si colac peste pupaza in iarna asta iar tre sa schimb filtru de ulei...of mama...lasand gluma, astazi ma sarbatoresc...de fapt am inceput de ieri, astazi insa am primit o felicitare muzicala, m-am simtit de parca toata viata mea era pe acele clape de pian...mi-am prins obrajii in palme si am ascultat tacut, adanc, in suflet, poate ca am scapat o lacrima pentru toate nerealizarile mele, pentru toate gandurile nerostite, pentru toate sentimentele ferecate adanc in suflet...am ascultat melodia de multe ori si de fiecare data am simtit ceva nou si as fi vrut sa am astazi puterea sa repar toate lucrurile, sa indeplinesc toate visele celor dragi cred ca e singurul lucru pe care astazi mi l-as dori cu adevarat....sa mai am ceva de oferit, sa mai existe inca o speranta de care sa ne bucuram...astazi este ziua mea...acum sunt singur la tastatura, scriu cuvinte fara a avea pretentia ca sunt un fabricant de amintiri...am scris poezii, am facut clipuri pentru anumite momente importante din viata pe care am incercat sa le surprind in imagini...uneori simt ca am obosit si ma intreb ca de mult inseamna asta pentru mine, cat de mult inseamna pentru ceilalti, insa eu sunt un copil incapatanat si poate de aceea nu am renuntat inca sa mai sper. Oare cui ii folosesc cu adevarat amintirile mele, nu am sa fac bilantul celor 41 de ani ai mei, ar trebui sa derulez pe rapid inapoi insa viata nu e traita pe o pelicula de film care poate fi inlocuita pe bucatele insa cum ar fi daca am putea derula caseta vietii dupa bunul nostru plac...poate ca uneori traim din amintiri dar asta este omul, pastreaza in memorie amintirile importante, insa ma gandesc ca si cele marunte au dreptul lor la viata...desigur peste cativa ani nu o sa imi mai amintesc ca astazi 11.ianuarie.2010 ora 12.07 stateam in masina asternand cuvinte pe o foaie pe care am gasit-o ratacind prin torpedou.
E iarna insa mai sunt oameni care pleca la cumparaturi pe biciclete...vis a vis, la nr. 74 a venit postasul care a strecurat incet o bucatica de viata intr-o cutie postala...masinile trec in viteza iar putinii oameni care ma privesc nu inteleg ce caut eu aici...Ar fi drept sa imi amintesc toate acestea intr-o zi din moment ce acum traiesc, respir aceste momente lipsite de importanta care candva isi vor cere dreptul la amintire.
As vrea sa mai scriu insa foaia s-a umplut...aaa...stati...am mai gasit una pe care sunt trecute pe o parte o lista cu produse Amway...mda, alte amintiri pierdute...de fapt am sa caut prin masina sa vad ce momente trecute sau pierdute, ce momente demne de pus in ierbarul sufletului mai gasesc...asa...un bilet superenalotto cu care bineinteles nu am castigat nimic, o reteta de la doctor care poarta pe spate cateva versuri pentru Neogen, biletul de bac ruta Dover-Dunkerkue de pe data de 11.09.2009, asigurarea de la DirectLine si carnetul plin de chitante de la B&Q din Londra, hmm...o alta incercare nereusita in incercarea de a-mi cladi o viata in regatul unit. Hotarat lucru, orasul ala nu e de mine, e pre sufocant si hot...iti fura asa fara sa sti o bucata pretioasa de viata dar lasam asta pe altadata.
Acum pe partea cealalta de trotuar un grup de 4 batranei discuta aprins sau poate doar discuta, pentru ca in Italia toata lumea gesticuleaza cu sau fara motiv, asa...in oglinda retrovizoare se vede apropiindu-se o domnisoara mult prea mare pentru saraca mea oglinda, ceva mai incolo un chinez traverseaza imprudent iar eu ma plictisesc...am sa numar sa vad cate fete frumoase trec pe langa mine in 10 minute, asa, start...inca putin...doar una, se apropie, deschide portiera, da e Lori...am plecat, discutam altadata..
Unele amintiri deja uitate au inceput sa faca greva insa nici o problerma, in tara mea eu am puterea de decizie asa ca declar aceasta greva neconstitutionala.
In tara sufletului meu lucrurile se intampla spontan, amintirile vin si pleaca, unele raman, altele dispar insa pentru mine toate sunt importante...asa ca pentru moment pun deoparte penita si "sufletul de poet" si am sa plec sa traiesc in lumea adevarata si poate candva am sa ma reintorc cu speranta ca sufletul meu mai are inca puterea sa ofere o bucurie...pe curand...
felicitare
