Aripi de tus

      Afara ploua si tuna...in mine e furtuna...hmm...astazi nu este o zi tocmai buna pentru scris desi se spune ca o capodopera se naste aproape intotdeauna cand esti trist. Astazi e una giornata di merda deci ce ar putea iesi bun din asta?...
Orasul e gri si strain, ploua iar eu pasesc atent sa nu ma sparg ar spune cineva, ocolind baltile formate din gandurile celorlalti trecatori...Ploaie gri, umbrele colorate iar eu gonesc...120...140...150...170...ma uit si parca celelalte masini s-au oprit si doar eu mai inaintez...inaintez spre ce?...astazi nu mi se poate intampla nimic, dimineata am baut un Actimel deci ma simt protejat...poate ar trebui sa desenez niste aripi de tus ca sa ma inalt...hmm...mi-am pierdut aripile?...

Ar trebui sa dau un anunt: trecator grabit, pierdut una pereche aripi; gasitorului recompensa...dar cine mai cauta aripi intr-o lume lipsita de romantism?...

Am cam obosit in suflet,

ne-am inchis ca intr-o lada.
mai avem vreo amintire?...
niste pasi pierduti pe strada?
vantul cald ce cateodata
coborand de pe un nor
ne purta cate o soapta
mai simteam cate un dor...
acum, stau, privesc in fata
mai privesc incet in jur,
viata a-devenit o hoata
si ne doare drept in ...
ca nu mai suntem aceeasi,
c-am pierdut incet pe drum
romantismul care...iata...
s-a facut in suflet...SCRUM...

In cate culori putem zambi?

      ...M-am asezat la calculator cu gandul de a scrie ceva, dar ce as putea scrie despre faptul ca azi simt ca am pierdut o bucata de suflet...poate ar trebui sa las doar o pagina alba, perfecta, neatinsa de cuvinte sau poate ca ar trebui sa invat sa nu mai privesc viata ca un spectator...nici nu imi dau seama cand am imbatrinit, cand au trecut toate peste mine si daca ceea ce am e ceea ce mi-am dorit.

      Uneori simt ca am obosit, as vrea sa merg la malul marii, sa ma asez pe o piatra si sa ma odihnesc daca as putea sa las pe altcineva sa traiasca in locul meu...incotro ma vor purta pasii, voi mai zbura vreodata cu pescarusii?...eu nu sunt stapanul cuvintelor, nu am fost niciodata si nici nu am toate raspunsurile,,,si cata putere poate avea un cuvant, un cuvant poate sa cladeasca sau poate sa distruga, poate sa te inalte sau iti poate taia aripile definitiv...dar eu nu sunt stapanul cuvintelor si nici nu stiu sa inventez alfabete, nu sunt un bun fabricant de nostalgii, nu pot sa inventez culori noi si nici nu pot picta cu mainile goale in suflet...pentru ca odata am ucis o pasare...ar trebui sa fiu pedepsit, sa ma inchid in camera mea si sa nu mai primesc dulceata de trandafiri, sa imi incui toate amintirile la mansarda intro cutiuta langa gramofon si sa astept sa vi intro zi , sa imi cuprinzi palmele si sa ma speli, apoi sa ma usuci acoperindu-ti sanii cu degetele mele...dar cu tristetea din mine ce o sa faci? ai sa imi pui sufletul la masina de spalat turnand vanish ca sa scoti petele chiar cu riscul de a devenii gri?...si atunci ce se va intampla cu inima mea?...voi invata sa iubesc gri?... lucid, lipsit de orice fel de confuzie ca si cum as citi o harta in care locurile importante sunt deja incercuite....si curcubeul? si buzele de un rosu aprins care lasa urme de foc in locurile in care te-au atins? sarutarile in taina, furate, ascunse, desuurile si lumanarile parfumate?...ce se va intampla cu toate astea in lumea plina de gri?...sau poate ca nici macar nu avem nevoie de atata culoare, in fond si la urma urmei in cate culori putem zambi?...am sa ma intreb mereu...am sa ma gandesc....

Mio fratello...

       Asta este pagina in care vreau sa vorbesc oamenilor despre tine si imi cer scuze daca scriu din nou pe fuga si am uitat sa incui usa spre inserare caci noaptea se coboara incet...poate ca nu toti oamenii ma iubesc pentru cuvintele pe care le spun insa astazi ar trebui sa ne intoarcem in vis, sa ne strangem de pe drumuri si sa radem asa cum o faceam in copilarie...sa fugim si sa radem, sa ne urcam pe scara in podul casei sau sa privim soarele printro frunza de vita de vie sau sa iti desenez cu stiloul pe nas un punct albastru...am invatat ca nu ne putem ascunde dupa cuvinte si ca punctul albastru de pe nas nu se va sterge odata cu trecerea vremii iar eu iti multumesc ca in ultimul timp mi-ai tinut mereu un loc langa tine...
       Imi pare rau daca in copilarie nu am fost intotdeauna fratele mai mare pe care ti l-ai fi dorit si printre franturi de amintiri imi aduc aminte cum jucam tenis in sufragerie iar cand spargeam vreun abajur de la lustra dadeam vina pe tine sau de randurile dintr-un jurnal vechi in care scriam cat de exaltat ai venit intr-o zi la mine spunand ca un uliu a intrat in dormitor cand de fapt era doar un amarat de pui de vrabie insa toate acestea au fost demult iar acum am strans in 2-3 ani mai multe amintiri decat in toti anii copilariei si am descoperit la tine lucruri pe care nu le stiam...imi aduc aminte revederea noastra dupa vreo 6 ani in liverpool street, de tot ceea ce ai incercat in ultimul timp, de noaptea in care am urcat in masina si am plecat spre Forli si parca te mai vad si acum in oglinda retrovizoare facandu-mi din mana in mijlocul strazii...eram doar noi doi, o strada intunecata si o multime de sentimente care ma sufocau...m-am bucurat atunci, ma bucur acum si sper sa ma pot bucura inca multa vreme de faptul ca esti fratele meu...
       Poate ca ne vom lupta cu morile de vant mistuid culori si cuvinte si asa cum spunea cineva trebuie cu siguranţă să ai timpul viu înaintea ochilor ca să poţi vorbi despre el...

"Lo stesso sangue nelle vene,
stesso passato, stessi colori,
stessi principi, stessi valori…
Ma questo era vero fino a ieri.
Oggi due strade parallele,
domani un mistero da scoprire…
Mi manchi…
E questo è vero ancora adesso…
Troppo lontano, la vita, ti ha portato,
ma il mio orgoglio di sorella,
ti disegna migliore di come sei sempre stato.
E con orgoglio, adesso,
parlo di te,
e mi si illumina il viso,
perché parlo di mio FRATELLO! "
auguri!...(Laura)
La multi ani!...


click pentru video