Mio fratello...

       Asta este pagina in care vreau sa vorbesc oamenilor despre tine si imi cer scuze daca scriu din nou pe fuga si am uitat sa incui usa spre inserare caci noaptea se coboara incet...poate ca nu toti oamenii ma iubesc pentru cuvintele pe care le spun insa astazi ar trebui sa ne intoarcem in vis, sa ne strangem de pe drumuri si sa radem asa cum o faceam in copilarie...sa fugim si sa radem, sa ne urcam pe scara in podul casei sau sa privim soarele printro frunza de vita de vie sau sa iti desenez cu stiloul pe nas un punct albastru...am invatat ca nu ne putem ascunde dupa cuvinte si ca punctul albastru de pe nas nu se va sterge odata cu trecerea vremii iar eu iti multumesc ca in ultimul timp mi-ai tinut mereu un loc langa tine...
       Imi pare rau daca in copilarie nu am fost intotdeauna fratele mai mare pe care ti l-ai fi dorit si printre franturi de amintiri imi aduc aminte cum jucam tenis in sufragerie iar cand spargeam vreun abajur de la lustra dadeam vina pe tine sau de randurile dintr-un jurnal vechi in care scriam cat de exaltat ai venit intr-o zi la mine spunand ca un uliu a intrat in dormitor cand de fapt era doar un amarat de pui de vrabie insa toate acestea au fost demult iar acum am strans in 2-3 ani mai multe amintiri decat in toti anii copilariei si am descoperit la tine lucruri pe care nu le stiam...imi aduc aminte revederea noastra dupa vreo 6 ani in liverpool street, de tot ceea ce ai incercat in ultimul timp, de noaptea in care am urcat in masina si am plecat spre Forli si parca te mai vad si acum in oglinda retrovizoare facandu-mi din mana in mijlocul strazii...eram doar noi doi, o strada intunecata si o multime de sentimente care ma sufocau...m-am bucurat atunci, ma bucur acum si sper sa ma pot bucura inca multa vreme de faptul ca esti fratele meu...
       Poate ca ne vom lupta cu morile de vant mistuid culori si cuvinte si asa cum spunea cineva trebuie cu siguranţă să ai timpul viu înaintea ochilor ca să poţi vorbi despre el...

"Lo stesso sangue nelle vene,
stesso passato, stessi colori,
stessi principi, stessi valori…
Ma questo era vero fino a ieri.
Oggi due strade parallele,
domani un mistero da scoprire…
Mi manchi…
E questo è vero ancora adesso…
Troppo lontano, la vita, ti ha portato,
ma il mio orgoglio di sorella,
ti disegna migliore di come sei sempre stato.
E con orgoglio, adesso,
parlo di te,
e mi si illumina il viso,
perché parlo di mio FRATELLO! "
auguri!...(Laura)
La multi ani!...


click pentru video