Prizonier in lumea florilor de cires

Prizonier in lumea florilor de cires
ingenunchez,
si ma rog cuvintelor
sa ma recunoasca...
alerg, buimac,
in intampinarea primaverii
lasand ploaia de ganduri
sa imi spele radacinile,
bucurandu-ma ca un copil
de prima ninsoare...
e primavara in casa sufletelor pustii
iar in gradina sufletului meu
am sadit speranta...
chiar daca tu
ma privesti ca pe un poem ratacit,
eu pot dovedi ca inca mai exist
si te astept
la ora cand ferestrele timpului
se desfac in doua,
in lumea florilor de cires...