Sunt momente in viata cand pierzi pe cineva...face parte din ciclul vietii, dar nu ne vom putea obisnui niciodata cu gandul ca persoane dragi noua dispar pentru totdeauna...
Sunt momente in viata cand pierzi pe cineva...sau ceva, cand prezentul te loveste si nu mai este nici o diferenta intre a privi in urma sau a privi inainte, vezi doar o umbra cenusie...
Sunt momente cand castigi sau cand pierzi, cand nu te mai intereseaza nimic cand gandurile vin si trec singure ca printr-o gara pustie...
Eu...in viata mea am pierdut multe, dupa unele lucruri plang de altele nici nu imi mai aduc aminte, au fost momente cand mi-am pierdut surasul, am pierdut o minge rosie cu care jucam fotbal cu baietii in curtea scolii, surprizele din pachetele cu guma pe care le colectionam sau sodateii de plastic cu care ma jucam cand eram copil, un catel care a iesit prin gardul de la poarta, cheile de la casa...am pierdut un prieten, un bunic care imi canta la vioara, o femeie, pentru ca am iubit-o prea mult si alte cateva pentru ca nu le-am iubit indeajuns...am pierdut un tren candva sau avionul atunci cand ma intorceam spre casa...increderea in mine sau increderea in ceilalti, inocenta celor 20 de ani...
Am pierdut adevarul, impulsul cu care luptam pentru ideile mele, lucrurile juste in care imi placea sa cred, am pierdut o revolutie desi am luptat pentru ea, dorinta de a invata sa dansez, momentele in care imi placea sa ascult linistea si momentele oportune cand ar fi trebuit sa vorbesc, posibilitatea de a cere scuze si de a le accepta...am pierdut dintii de lapte, mi-am pierdut parul, tricoul preferat sau ochelarii de soare, o fotografie, un film, o aniversare...
Episoade din viata mea s-au sters din memorie iar altele nici nu stiam sa fi existat vreodata insa intotdeauna regasesc la fel de multe chiar atunci cand ma astept mai putin intr-un buzunar uitat de la haina sau intr-un suras, in imbratisarea unui prieten, in ochii unui copil sau intr-un colt al inimii...intr-un pahar cu vin, intr-un film...
Sunt momente cand pierzi pe cineva sau ceva...face parte din viata noastra insa niciodata nu vom pierde cu adevarat daca ne vom aminti uneori de lucrurile sau de persoanele din viata noastra si daca vom pastra un loc in suflet...am pierdut un bunic, o matusa, o bunica dar ei continua sa existe atata timp cat si eu voi trai la randul meu...persoanele foarte dragi mie inca sunt alaturi de mine si pentru asta sunt recunoscator si pot sa vars o lacrima de bucurie...va iubesc...
Si am sa privesc spre cer
Cu manie...si-am sa-i cer
Sa-mi raspunda la-ntrebare,
Nebunia...oare doare?...
Sa privesti mereu in fata
Sa zambesti chiar fara glume
Sa pui vorbele-n balanta...
Si trecutul ce te-agata
Intr-o clipa...o secunda...
Si ramai fara speranta
Cat sa-ti spui in gand o ruga.
Sa aprinzi o lumanare
Gandurilor negre care
Se tot duc in alta lume
Intr-o lume ce apune...
Si dispar incet in suflet
Se ascund intr-un ungher
Pana intr-o zi cand toate,
Se inalta-ncet la cer.
Si privesc in sus sa-mi zica,
Soarele ce-ncet zambeste
Cand pe cer el se ridica,
El...in suflet...ma-ncalzeste?...
Imi patrunde in odaia
Plina de-amintiri, de viata,
Se mai joaca printre gene?...
Eu, mai simt ca ma rasfata?...
Am sa scot cu hotarare
Si-am s-agat iar la fereastra
Sufletul, si-o amintire,
Restul, am sa-nchid in glastra.
Un buchet de ganduri bune
Am sa pun in loc de floare,
Fiindca amintirea-n suflet
Se usuca, dar nu moare...
Si-am sa las sa-mi creasca aripi,
Sa despic cerul in doua
Sub un fir plapand de iarba
Sa respir un bob de roua.
Iar cand inima ma doare,
Si cand ganduri ma agata
Sa privesc in sus la soare,
Sa ma umplu...de speranta...
Si cand va sa vie clipa
Ca sfarsitul care vine,
Voi, care cititi acuma
Sa traiti si pentru mine...
