Daca te-as fi cunoscut

ce sa iti spun?...
am sa tac indelung
si am sa iti scriu in fuga...
imi pare rau ca nu te-am cunoscut,
ca nu am avut ocazia sa imi trec degetele
prin parul tau lung
ca am cladit fantezii de o clipa
si ca in mana tin doar un ghemotoc
de papadie...
iti scriu in fuga,
doar pentru tine,
un gand care sa iti poarte numele...
asa ca fi cuminte, pune capul pe umarul meu
si asculta cum gandurile mele croseteaza
razele soarelui la rasarit...
ai mai privit vreodata un rasarit?
direct din mare...la Cervia
sau de pe meterezele din San Marino?
daca as avea o pereche de aripi
poate ca am zbura amandoi
macar pentru o noapte
sprijinind bolta de stele pe umeri,
imaginandu-ne cat suntem de nemuritori...
acum, am sa imi duc toate gandurile mele,
catre capatul noptii...
daca te-as fi cunoscut,
poate ca maine nu ar mai fi fost
doar o zi oarecare...
n-am sa vorbesc prea mult,
e tarziu, am sa stau doar aici
fluturandu-mi gandurile in vant
ca tu sa ma poti vedea...
ce pot sa iti spun?...
am sa tac indelung
si am sa inchei in fuga...

Rimele mele

rimele mele...s-au pierdut...
cuvintele,
socate parca de prea multa realitate
s-au ascuns...
pana si tastatura de la calculator
in semn de protest,
si-a intors literele pe dos...
asa ca acum, scriu,
cu ochii inchisi,
si mi-e dor de degetele patate de tus,
de noptile petrecute pe malul tacerii
cand ma intrebam
daca ne putem lasa iubiti pe jumatate...
simti?
simti pustiul din cuvintele mele?...
as mai putea fi eu metafora
cu care sa poti inlocui
orice gand si orice dorinta?...
stai...
stai acolo,
nu te apropia de realitate,
ai sa racesti in suflet...
aseaza-ti tampla pe bolta de cuvinte
si uita...
pentru ca eu,
imit o umbra...