Sfarsit de iarna

...e februarie...
si stiu sigur, ca undeva,
inca mai ninge, cu ganduri...
la mine e soare...
ieri, m-am plimbat pe plaja,
am ingropat cateva soapte in nisip
si cateva scoici
sperand ca la primavara vor creste castele.
ma opresc, privesc in urma,
urme de pasi...
desenate pe nisip, asa, fara un contur clar,
ca intr-o joaca...
privesc inainte,
nisipul pustiu ce asteapta
urmele pasilor mei...
inchid ochii, pe jumatate
si privesc spre soare
incercand sa desenez pescarusi.
in urma mea...pasii s-au sters
inaintea mea...o mare de ganduri,
valurile marii, apoi...liniste...

...am mai imbatranit cu un an...am mai obosit, putin in suflet chiar daca uneori nu recunosc asta...uneori mai scriu cateva ganduri apoi le sterg, e mai simplu acum nu trebuie sa mai trag o linie cu pixul ci doar pur si simplu...DELETE...chiar si asa insa, de cele mai multe ori imi fac sperante, privesc inainte, uneori mai privesc in urma sa vad ce am mai lasat, dimineata ma trezesc imi privesc sotia si mai las cate un zambet ascuns intre perne ca sa tina de cald si ies incet pe intuneric lovindu-ma uneori de cate un scaun...sunt un om normal cu o viata normala, nici prea buna nici prea rea, recunoscator insa pentru ca exist, pentru ca sunt suflete care se mai gandesc inca la mine, pentru ca atunci cand imi este frig gasesc o mana calda iar cand ma simt singur gasesc mereu o vorba sau un gand sau un sarut imaginar...
...am mai imbatranit cu un an...am mai obosit putin in suflet dar rascolesc uneori dupa amintiri si ma bucur ca un copil de prima ninsoare...in rest...mai scriu uneori cateva ganduri fara sa mai trag linie cu pixul si fara sa mai apas pe tasta delete pentru ca toate gandurile sunt importante...
acum astept primavara ca sa respir verde si sa ma bucur din nou de ganduri, de soare, sa scutur papadii, sa-mi arunc ochii in inaltul cerului, sa topai prin iarba descult ca un copil obraznic...acum...ma opresc putin, imaginatia mea are nevoie de odihna...ce sa-i faci, am mai imbatranit cu un an...