Dupa 20 de ani

     E o alta zi de toamna, e cald in casa, stau la fereastra si privesc departe in aburul toamnei insa nu vad nimic...mintea mea se intoarce in timp spre o alta toamna...undeva acum 20 de ani...o alta toamna, alti pasi grabiti si alte frunze moarte, alte ganduri insa acelasi suflet...

Acum imi astern gandurile pe o foaie de hartie cu un pix rosu si incerc sa simt, sa mangai, sa ma apropii de cuvinte, simt nevoia sa ma intorc in timp sa imi regasesc gandurile ramase pe o banca in parc, sarutul fugar pierdut pe obraz, primii fulgi de nea.

Uneori as vrea sa redevin copil pentru ca este adevarat ca genunchi juliti te dor mai putin decat o inima franta sau un vis pierdut...Astazi imi plimb nepotii de mana, mai ieri parca eu eram cel care trebuia tinut de mana...hmm...timpul trece, daca cineva ar inventa masina timpului ati sta la coada alaturi de mine? ati simti sau simtiti aceleasi emotii gandindu-va la trecut, la momentele cand grijile erau mai putine si inconstienta ceva mai mare, cand credeam ca viitorul va fi cel pe care noi il vedeam cu ochii deschisi...

Privesc un semn la mana stanga, o taietura pe care mi-am facut-o in clasa a 4-a cand alergam dupa o fetita, ea a inchis usa clasei iar eu am intrat cu mana in geam...zambesc, ma amuza si ma intreb cine era acea fetita si unde este acum? care este numele ei?...

Daca v-ati intoarce in timp ati corecta ceva? ati schimba ceva din trecutul vostru?

Ce soare e afara si ce liniste...acum cineva imi lasa un mesaj pe messenger, inainte mi-ar fi aruncat cu o piatra in geam...asta e, viata merge mai departe si avem prea putin timp sa rascolim in trecut insa sunt atatea "vechituri" acolo care ma mai fac inca sa zambesc...

Nu vreau sa stiu cine sunt dupa 20 de ani si nici cat m-am schimbat, nu e momentul acum, acum doar alerg prin mintea mea, culeg cateva amintiri, ofer o floare, zambesc, privesc doi ochi albastri, parul blond apoi o trag de codite si fug, ea ma urmareste...un timp apoi trec mai departe, viata ma impinge, ma poarta in alte locuri, alti ochi, alte codite...alte ganduri, alti fulgi de nea.

Ma vad mai tarziu pe Ceahlau alergand dupa licurici, ma vad pe o banca in Piatra Neamt, mananc o ciocolata si privesc in jur, seara ma indrept catre gara ma urc in trenul catre casa, e o alta iarna apoi alte ierni prin alte locuri si alte tari uneori hoinar alteori clandestin cu sau fara directie, acum e doar un inceput de iarna iar eu incerc sa zambesc mai mult si sa gresesc mai putin...

E inca toamna, o toamna care se intoarce din nou cu fata spre mine, zambind imi cere biletul la control si imi spune ca au trecut 20 de ani asa ca e timpul sa cobor...sa imi iau pastila si sa imi beau ceaiul, asa ca ii las si pe altii sa calatoreasca prin trecutul lor sau eventual sa isi cladeasca unul...la revedere...