Craciun fericit 2012

Aho aho prieteni frati
stati putin v-apropiati
hai veniti mai la fereastra
si-ascultati urarea noastra

vantul suiera cu toane
si v-aduce la obloane
ganduri bune de departe
ganduri ratacite-n noapte

noi stam la foc visand la ulitele ninse
si parc-aud departe-un cor de galsuri stinse
copii cantand in noapte, copii cu mos ajunul
privesc incet spre usa, aici nu e nici unul...

mi-e dor de globuri prinse-n brad
si de ninsoarea deasa
mi-e dor de fulgii mari de nea
de toti ai mei de-acasa

mi-e dor de clopotul batran
s-aud cum umple zarea
caci de departe am venit
sa ne-ascultati urarea...

din cand in cand priviti pe geam
prin negura de-afara
caci poate ne-oti vedea venind
acasa-n prag de seara...

e seara sfanta de craciun
copii colind-afara
noi va dorim un an mai bun
sa ne vedem in tara...

si sa ne adunam cu toti
sa-ntindem masa mare 
si din putinul ce-l avem
sa facem sarbatoare.

iar daca nu, cand rupeti painea
ce sta acum pe masa
sa va ganditi la noi
iar noi ne vom gandi acasa...

In buzunarul de la piept

A mai trecut un an
Asa, grabit,
Iar eu,
In buzunarul de la piept
Tin toate gandurile pentru tine.
Ganduri adunate in taina
In zilele cand ne grabeam sa ajungem departe,
Sa prindem timpul din urma
Si sa ii cerem bonus inca o clipa,
Clipa pe care o rataceam a doua zi,
Printre cearsafuri
Privindu-te cum imi zambesti
Lasand cerul diminetii
Sa se prelinga peste umarul tau...
As vrea sa imblanzesc albul iernii
Sa nu ramanem inzapeziti
In trecut...
Astazi este ziua ta,
Iar eu am toate gandurile
In buzunarul de la piept.
Asa ca eu,
Am sa vin mai aproape, cat mai aproape,
Am sa te trag incet de maneca...si...
Am sa iti spun ca te iubesc...
                              LA multi ani!...

Conturul perfect al toamnei

     

      Sunt zile cand vedem in jurul nostru urmele celor pe care ii iubim si cu care ne incrucisam pasii...pentru voi as vrea uneori sa pot picta un tablou...sa pictezi in culorile inimii e asa dificil uneori, dar daca reusesti sa gasesti culorile corecte poti descoperi atatea culori noi pe care nu le-ai mai intalnit niciodata pana acum...

     Stiu, e toamna si toamna are intotdeauna culori sublime, culori triste, nostalgice, culori care se pierd, culori care se regasesc culori vi care se nasc ca o dorinta si care mor incet incet in bratele noptii...o toamna plina de miresme, de struguri, de gutui coapte si taciuni aprinsi in soba...

     In visul meu de toamna nu se intampla nimic extraordinar e plin de oameni necunoscuti pe care ii intalnesc in fiecare zi, peisaje, intamplari si dorinte imaginate, cate un strop de ploaie, un freamat si o raza de soare pierduta printre frunze...
Visul meu de toamna incepe cu o intrebare si se termina alergand haotic lasand in urma o dara de cerneala uscata, zadarnic si totusi plin de speranta catre ploi mai bogate, catre culori mai aprinse cu care sa pot picta pe pleoapa noptii.

     Ma opresc si trag aer in piept, privesc in jur dupa urmele celor pe care ii iubesc si ma pregatesc sa pictez un tablou in culorile inimii...cerul ma ploua cu ganduri iar eu pictez rabdator o panza de paianjen agatata in cuiul timpului...timpul trece...e deja astazi iar eu inca mai caut pierdut, conturul perfect al toamnei...

 

Daca ziua de maine

daca ziua de maine incepe,
iar eu nu sunt acolo sa vad
cum soarele rasare si iti lumineaza ochii,
daca au ramas atatea cuvinte nespuse, nerostite,
eu stiu ca ma iubesti la fel de mult
cum te iubesc eu pe tine
si stiu ca iti lipsesc la fel de mult cat imi lipsesti tu...
poate ca astazi, pe obrazul meu curge o lacrima,
dar e o lacrima de bucurie
pentru ca stiu ca atat timp cat parintii mei traiesc
eu mai pot fi inca un copil
si ma bucur atat de mult sa stiu ca sunteti aici
iar eu mai pot fi un copil in haine de matur
care doreste sa te vada zambind...
as fi vrut astazi sa fiu langa tine tata
sa privesti lumea si prin ochii mei
si sa vezi cat sunt de fericita ca va am pe voi...
va port in suflet si ma trezesc alaturi de voi
in fiecare dimineata...respiram impreuna,
culegem impreuna scoici
pe care le transformam in amintiri nemuritoare
zburam alaturi de pescarusi,
pentru ca singurul mod in care ma pot simti bine
departe de voi, este sa va simt aproape...
stiu ca nu sunt melodia perfecta, sau versul perfect
|dar te iubesc tata si iti spun din tot sufletul meu
la multi ani...astazi de ziua ta...
apoi, incet incet, am sa ma indrept catre ziua de maine,
pe care ai sa o petreci tot alaturi de mine
pentru ca sufletul meu e plecat in vacanta
si asteapta sa faca oameni de zapada
iar tu tata, sa fierbi o cana cu vin ca sa ne incalzim
sa povestim despre cum ar fi fost daca...
si in ce culori ar trebui sa ne pictam visele urmatoare
sau amintirile triste, despartirile sau imbratisarile...
astazi este ziua ta
iar noi te iubim si iti uram la multi ani!..

 

Povestea nuntii noastre

     Daca veti cere unei femei sa va povesteasca despre nunta ei probabil ca ii veti putea citi pe fata  emotia, placerea de a isi aduce aminte primele clipe, asa cum a inceput totul...o femeie simte intr-un mod aparte si vede totul intr-o cu totul alta lumina...asa ca m-am gandit la emotiile mele...     A fost nemaipomenit, nu pentru ca a fost o nunta mare, nici pentru ca ar fi fost o nunta plina de fast ci pentru ca a fost o nunta plina de veselie, si de sinceritate unde fiecare a stiut sa se bucure alaturi de noi...

     Imi aduc aminte cum a inceput totul bineinteles pe internet eu in Romania si Lori in Anglia, parca ma vad si acum cu paharul de bere in fata cand am scris pe messenger vrei sa fi sotia mea?...a fost o cerere originala si chiar daca nu am putut sa ii privesc ochii stiu ca a fost emotionata, insa asta nu a impiedicat-o sa imi raspunda imediat: DA!
     Acum, cand ne aducem aminte zambim si au trecut de atunci 8 ani iar noi inca mai zambim, chiar si in momentele in care ne este greu, ne tinem de mana si zambim pentru ca asta stim noi sa facem cel mai bine...Imi iubesc sotia si stiu ca am fost norocos ca am intalnit-o, uneori ma intreb daca eu o merit si nu stiu ce sa raspund, nu am putut sa fac totul asa cum mi-as fi dorit desi am incercat insa sunt cateva lucruri pe care le-am facut si le-am facut bine...Primul lucru a fost organizarea nuntii de care m-am ocupat in mare parte personal si nu stiu daca a fost prima mireasa careia mirele i-a comandat rochia de mireasa dupa masuratorile facute cu metrul de croitorie dar stiu sigur ca a fost cea mai surprinsa deoarece rochia a fost foarte frumoasa si chiar s-a potrivit si a fost verde asa cum si-a dorit. Apoi m-am ocupat de restaurant (Magura Verde)  si de meniuri si tin sa multumesc celor care se ocupau atunci de restaurant Toni si Gabi pentru ca au stiut sa faca ca totul sa iasa perfect, apoi a fost muzica si i-as multumi personal daca astazi ar mai fi printre noi...D-zeu sa il odihneasca...au urmat apoi aranjamentele pentru sala iar firma la care am apelat atunci "Fiesta"a facut o treaba minunata, asa ca vrem sa multumim parintilor si tuturor celor care ne-au ajutat sa ne indeplinim un vis, visul nostru, acela de a fi impreuna...
      A fost o nunta frumoasa pentru ca am avut timp sa rad, sa ma distrez si pentru ca m-am simtit iubit de toti cei din jurul meu si inca ma mai simt, chiar daca distanta si faptul ca suntem plecati de multi ani din Romania a mai simplificat oarecum raporturile cu cei care ne-au fost alaturi inca de la inceput si ma refer la faptul ca s-au intamplat multe lucruri la care nu am mai putut sa luam parte, iar uneori ne e dor de lucrurile asa cum erau ele odata, de nasii nostri de care eram nedespartiti, regretam evenimentele pe care le-am ratat si faptul ca nu am fost aproape de familie...

      Acum suntem in Londra si am simtit nevoia sa scriu nu ca am avea vreun jubileu de sarbatorit asa cum a avut regina ci pentru ca simtim ca ne-am ratacit oarecum, avem o busola care arata din ce in ce mai des drumul spre casa si nu nordul...suntem aici si inca mai zambim desi uneori ma intreb daca vor veni momente in care nu o sa mai facem asta. Au trecut ceva ani din viata noastra, privesc uneori in urma si simt ca ma apuca nostalgia...am langa mine aceeasi femeie frumoasa cu suflet de aur si cu nasul de pinocchio si un drum in fata pe care nu mai reusesc sa il deslusesc nici macar cu ochelarii de vedere...insa vreu sa cred ca inca ne mai putem tine de mana si mai putem zambi chiar si atunci cand poate simtim ca e singurul lucru pe care il mai putem face…

Puterea de a zambi

E greu sa accepti realitatea si mai ales sa zambesti cand viata se stramba la tine...e greu sa zambesti atunci cand cauti cu disperare solutii si raspunsuri pentru ca din pacate pe cei mai multi dintre noi prezentul ne invata ca nu mai exista viitor, sau cel putin nu asa cum il imaginam noi si atunci ce ar trebui sa facem?...sa luam o pauza de la a functiona la parametri obisnuiti?...cei mai multi dintre noi traiesc parca intr-o moarte clinica emotionala iar deficitul de moralitate sau mai bine zis lipsa ei nu face decat sa adanceasca o prapastie...nu stiu daca mai exista libertate pentru ca, capacitatea de a-ti gasi echilibrul si fericirea prin tine insuti s-a pierdut atunci cand am inceput sa devenim din ce in ce mai dependenti de lucruri, suntem dependenti de societate nu putem trai in afara ei, iar cei care ar trebui sa ne indrume sunt mult prea ipocriti.
Ipocrizia duce de altfel la o criza de existentialitate, de neputinta este o prea mare contradictie intre asa da si asa nu iar noi suntem prea disperati sau prea manipulati ca sa mai vedem dincolo de ziua de azi...Oare fericirea a devenit un mit?...Cineva spunea ca fericirea nu e o stare pe care o atingi si apoi ramane cu tine pentru totdeauna, e o stare in perpetua schimbare, care implica noutate, diversificare, experimentare. Daca este asa atunci inseamna ca poti fi fericit doar cumparandu-ti lucruri, lucruri care sa te faca sa simti o stare de bine atunci cand le folosesti si asta ma face sa ma intreb cate feluri de fericire exista?...

Este grav atunci cand te trezesti ca a trecut vara si tu deabia observi ca au ingalbenit frunzele, asta inseamna ca anii trec pe langa noi iar noi nu observam ca imbatranim decat atunci cand este prea tarziu si nu poti sa faci decat sa te intrebi unde a disparut viata ta.
E grav sa fi absent fata de ceilalti si mai ales fata de tine, de viata ta, e mai bine sa fi tot timpul constient sau trebuie sa existe o cale de mijloc?...sunt tot felul de intrebari de stari contradictorii care nu imi dau pace si ma fac sa ma intreb cum este mai bine si mai ales cine ar trebui sa iti arate asta?...mai avem puterea sa vedem si nu doar sa privim?...
In ultimul timp s-au intamplat lucruri in viata mea si in viata sotiei mele (nu ca am avea vieti separate ci doar locuri in suflet pe care le intelegem si le simtim doar noi in felul nostru) care m-au facut sa ma gandesc la multe, la fericire, la batranete, la neputinta...
Ma gandesc ca este inevitabil, imbatranim, muschii se slabesc, apar riduri nu mai putem alerga sau merge apar dureri pe care nu le-am mai simtit pana acum insa in suflet? in suflet cum suntem, exista o diferenta intre batranetea fizica si batranetea sufletului?Am citi un articol in care scria ca dupa multe cercatari s-a dovedit ca oamenii ar fi mai fericiti la batranete "It could be that there are environmental changes, or it could be psychological changes about the way we view the world, or it could even be biological — for example brain chemistry or endocrine changes." factorul de stres descreste odata cu inaintarea in varsta ajungand nivelul minim la 85 de ani, bucuria si fericirea au curbe similare, amandoua descresc gradual pana la varsta de 50 de ani apoi se observa o crestere spectaculoasa in urmatorii 25 de ani.
Sa imi permit sa fiu sceptic? oare studiile facute cu ajutorul chestionarelor exprima cu adevarat realitatea? suntem sinceri? vorba lui matache macelaru...psihologia asta nu e chiar asa de simpla cum cred unii...

Am 43 de ani deci este normal sa fiu trist asa ca mai astept cativa ani si atunci lucrurile se vor schimba, dar daca odata ajuns la pensie guvernul imi va taia 25% din venit o sa imi mai permit sa fiu vesel? dar oare voi ajunge pana la pensie?... ei...se vede deja ca glumesc insa m-am indepartat de la subiect pentru ca nu era vorba despre mine ci despre cei din jurul meu si acestea fiind zise e inutil sa mai insir cuvinte asa ca am sa inchei spunand multa sanatate tataie si te asteptam la Londra...

8 Martie

Este 8 martie si ma gandesc ca anul trecut eram in Italia, ma plimbam pe strazi cunoscute uitandu-ma in stanga si in dreapta cautand ceva care sa imi spuna ca locul meu este acolo...

Astazi sunt in Londra si este prea devreme sa ma uit in stanga sau in dreapta, insa astazi vreau sa ma bucur...de orice clipa, de orice raza de soare, de orice zambet, de orice gand...de orice...

Ma gandesc la toate zilele pe care le-am sarbatorit, la cele pe care le-am ratat si imi dau seama ca timpul trece, imbatranim si incet incet apar firele albe, zilele se transforma in ani, insa ceea ce este cu adevarat important nu se schimba niciodata, de aceea singurul cadou pe care il am azi cu mine este ceea ce port in suflet...

Uneori parca plutesc greoi prin viata, alteori parca sunt o litera deformata rupta dintr-un gard insa de cele mai multe ori ma ascund in lumea florilor de cires, pentru ca mai stiu inca sa zambesc.

Astazi este 8 Martie si nu stiu ce sa va spun asa ca va doresc sa va bucurati de ziua de azi, sa va bucurati de ziua de maine si de toate zilele ce vor urma, pentru ca doar cu bucurie in suflet putem merge mai departe si doar asa putem gasi un zambet chiar si intr-o lacrima...

Asa ca radeti, glumiti, zambiti, traiti in sensul acelor de ceasornic, bucurati-va de frunze, de o raza de soare, asezati-va in fata ferestrei si visati la inimi salbatice, numarati stelele...si mai ales nu va opriti niciodata sa iubiti...La multi ani!

Si afara ninge, ninge,

Si afara ninge, ninge,
lumanarea-ncet se stinge
pe pervazul din odaie
ceara curge, se-nconvoaie
si-i ingheata rasuflarea...
o grimasa de regret,
eu, privesc departe zarea
si ma-ntorc din nou pe net...
ce frumos miroase-n casa
a gutuie si a mar
mi-amintesc de iarna noastra,
de stelutele din par
derdelusul de la tara,
omul de zapada stramb,
saniuta nazdravana
rasturnata pe un damb.

anii au trecut si iata
stele nu-s, zapada n-am
lumanarea parfumata
o aprind din nou la geam
si astept privind in zare...
simt o urma de regret
am crescut acum, sunt mare,
mda...ma-ntorc din nou pe net...