Si afara ninge, ninge,

Si afara ninge, ninge,
lumanarea-ncet se stinge
pe pervazul din odaie
ceara curge, se-nconvoaie
si-i ingheata rasuflarea...
o grimasa de regret,
eu, privesc departe zarea
si ma-ntorc din nou pe net...
ce frumos miroase-n casa
a gutuie si a mar
mi-amintesc de iarna noastra,
de stelutele din par
derdelusul de la tara,
omul de zapada stramb,
saniuta nazdravana
rasturnata pe un damb.

anii au trecut si iata
stele nu-s, zapada n-am
lumanarea parfumata
o aprind din nou la geam
si astept privind in zare...
simt o urma de regret
am crescut acum, sunt mare,
mda...ma-ntorc din nou pe net...