Craciun fericit!

          E intuneric afara...am stins lumina in casa, am aprins luminitele din brad si parca asa, deodata, s-a facut mai cald...in suflet...
Si noi stam asa ca doi copii cu nasurile lipite de geamul rece si incercam sa deslusim ceva din glasul noptii. Oare cati copii, la fel ca noi stau acum cu nasurile lipite de geam si il asteapta pe Mosu?...
          E liniste afara si simt asa o dorinta nebuna sa cred din nou in magia craciunului...as putea sa o fac la urma urmei uneori mai visez inca cu ochii deschisi. Ce imi doresc eu acum de Craciun?...O colinda...o colinda care sa ma apropie de familie, de copilarie, de zilele in care stateam afara pana imi inghetau sireturile la bocanci, sa imi invat nepotii sa navigheze pe tableta si sa le spun povesti despre spiridusii lui Mos Craciun care se fac mici si se strecoara pe gaura cheii ca sa vada daca sunt copiii cuminti si sa ma amuz vazand ca macar pentru o zi Milsen nu mai tranteste usile prin casa :)
          E seara de Craciun iar eu mi-am lipit nasul de geam si vreau sa ma bucur ca un copil de magia craciunului...de lucrurile simple din viata mea...de luminile din brad, de mirosul de prajituri, de un sarut fugar...pentru ca "nefericit este omul al carui suflet si-a pierdut simplitatea"...acestea fiind spuse imi agat in cui toate gandurile de ieri si ma imbrac cu ganduri noi, ganduri de craciun in care voi sunteti pe primul loc...va iubesc...Craciun fericit!...